Calea Babelor

Sarcasm pe Facebook: „Alertă de trafic intens în Iași. Pe drumul către moaște se circulă babă la babă!”

Da, sunt din Iași. Locuiesc de 17 ani pe traseul Babelor către moaște. De 17 ani am străzile îngrădite, mă satur să dau explicații jandarmilor când sunt la volan și uneori merg pe jos, am mai mult de curățat la poartă, am găsit un portofel golit, într-o primăvară, pe sub frunze și zăpadă, cu acte de Babă în el, aruncat peste gard, în grădina mea, în toamnă, de un șmecher de hoț… și, împreună cu niște surori catolice dintr-un sat, am găsit Baba și i-am trimis actele…

Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți ori rămân cu animalele acasă ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și zgribulesc în ploaie, li se face rău, apelează SMURD-ul & ambulanța deja ocupate, nu-i așa? cu chestii mai elevate în orașul nostru, capitală blablabla…

Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță.

S-a fi făcut grâu`, maicî, pi la voi, anu‘ ista? Pi la noi, nu, c-o plouat… Șî, câți copchii zîci cî ai? Șî pi undi‘s, maicî? Ș-a mii, tăt diparti…Tăt duș cu treabî, au șî ii copchii la școli… Nu, niși a mii n-o vinit anu ista… da‘ cu ajutoru Sfintii poati vin la anu că de-amu sî cam gatî… s-o cam gătat cu viața noastrî… atâta bucurii mai avem șî noi… gându‘ la copchii și aișea, la Sfântî…

Și mai fac un pas… și mai trec de un gând. Și mai spun o rugăciune, când le este frig, se mai încurajează… se mai contrazic unele cu altele, apoi se împacă, își mai dau un colț de pâine, doar au drum de dus înainte… poate mâine dimineață o să ajungă coada…

Uneori ies în stradă cu ceaiuri calde, cu porții de hrană fierbinte. Și ne bucurăm de a dărui, nu de a primi. Și fac asta împreună cu fiica mea. Cum aș putea s-o învăț, mai direct, respectul, compasiunea? Există un curs mai bun de Personal Development?

Câteodată plouă crunt și e un frig de îți aduci aminte și păcatele nefăcute. Și de Sfânta Parascheva e frig când plouă, fraților. Anul ăsta, cât pentru cei zece în care nu a plouat… Când intru în casă: căldurică, Chopin pe youtube, supă fierbinte, sfeșnic cu lumânare aprinsă pe masă… bețișoare parfumate… subiecte… suntem ”normali”. Afară, lame de cuțit. Și ploi însemnate cantitativ. Cu intensificări ale vântului.

Vine noaptea. Dai să te culci. Te gândești că e alegerea Lor. Și… Vrei să scapi de Babe? Nu poți. Le vezi la televizor: umilite, arătate în posturi jenante, căutate cu lumânarea de niște mici șacali care, astfel, își ascut dințișorii pentru viitor.

Dar, slavă Domnului, Babele de la televizor parcă nu seamănă cu cele din rând. Eu mă duc de dimineață să verific. Când colo, ce văd? Basmale și Mâini. Mâinile crăpate, aspre, uscate și înnegrite de muncă, de frig, de zloată, de arșiță… Mâinile lor noduroase, cioturi închircite de cărat greutăți la animale, cu sacul, de la câmp…

io-hk-df-2

Mă uit la Ele. Sunt Babele născute înainte sau chiar în timpul Războiului. Poate le-au fost răpiți tații ori frații de gloanțe. Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea. Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun și n-au mai făcut liceul ori vreo școală mai înaltă. Ai căror părinți, frați ori uncheși au înfundat pușcăriile comuniste.

Babele astea au trăit în carnea vieții lor mărirea și căderea epocilor. Ele Știu. Ele sunt Memoria. Pe fața fiecăreia citești Istoria țării, mai abitir decât în manualele actuale.

Babele astea au muncit la CAP-uri până la ultima sudoare. Babele au semănat, au prășit cu sapa, au cules, au cărat cu spinarea, au făcut snopi și au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lângă căruță sau car, să le fie mai ușor animalelor.

io-hk-df-1

Pe spinarea Babelor s-au clădit fabricile, uzinele, spitalele, grădinițele și școlile. Babele au pansat rănile bolnavilor, Babele au spălat murdăria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din grădinițele și școlile prin care noi am trecut. Babele au fost lângă bărbați pe șantiere. Babele astea au ridicat copii și au dat țării ăsteia inteligență cât în alte zece țări.

Babele au căutat găinile în fund să vadă dacă au ou să-l dea nepoților la oraș, ”să aibă oușor bun, de țară, maică…”. Babele astea au muls vacile și aduc la oraș brânză adevărată, ca să nu se mai spurce pruncii cu otrăvuri cu brand și preț din supermarket. Babele au făcut cozonacii cu iz de fum și pâinea bună, cu cruce deasupra, păștile de Paști și ouăle înroșite.

Babele astea au adus pe lume miei, viței, pui de găină sau gâște fără număr, ele au dat la păsări, ele au dat la dobitoace, ele le-au gătit, ele le-au îngrijit. Și au grijit omul, copiii, casa și curtea, grădina, câmpul și cimitirul. Babele au zis ”Doamne ajută!” la vremi de grele încercări și au învățat să ceară ajutor de sus cu teamă și blândețe, pe când Omul lor suduia. Babele au  învățat fetele să fie cinstite și cinstitoare. Babele au moșit femeile. Babele au lăut pruncii și i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai știu câte un leac din plante sau câte o poveste ori descântec. Babele astea au pus flori mirositoare în grindă: de curat, de leac și de frumos. În poala Babelor ăstora nepoții au primit o mângâiere aspră când părinții au plecat să spele domnești dosuri italiene pentru câțiva firfeurei.

io-hk-df-6

Babele astea nu au avut curent și au învățat carte la lumânare. Dar au scris ori au ținut minte și au dus mai departe povești, cântece, snoave și tradiții. Babele au tors lâna oilor, au boit-o cu vopsele din flori de câmp, au cusut la lampă ii cu altițe, cămeși de mireasă și de mire, au țesut covoare, lăicere, cuverturi, grindare, au împletit șosete groase bărbaților care s-au dus la pădure să aducă un car de lemne, copiilor care s-au dus cu uratul ori la școală… Am întrebat o Babă de la Sucevița, care cususe astă-iarnă cămeșa soțului și ia ei, bătute cu mii de cruciulițe, de ieșiseră împreună, în straie aidoma, la o Mare și Sfântă Sărbătoare: ”Când ai cusut atâta, mătușă, în trei luni? Printri treabî, maicî!”. Stâlpi. Stâlpi de oameni ce țin și Cerul sus și Pământul jos, și mai duc și portul, în cel veac ce vine.

Babele astea ele au grijit vatra, casa, tinda, prispa și ograda, au vopsit gardurile, au albit ștergarele și au împodobit ferestrele și porțile. Babele au făcut masă mare cu zamă de cucoș, găluci cu carni și cuptioare de poali-n brâu și au așteptat oaspeți mari, copiii-domni, la hram ori la sărbători. Atunci și-au spălat mânurile mai abitir, numai că nu iese negreala, chiar cu sare de lămâie. Nu iese decât oleacî de sânge prin crăpăturile adânci, dar trece cu seu de oaie.

Babelor ăstora le-au murit copiii în burtă sau în leagăn din lipsă de medici, de medicamente ori de cunoștințe, pile și relații. Le-au murit bunii și străbunii, iar ele se tot țin de calendar, de biserică și de cimitir. Babele astea nu mai au părinți, nu mai au alean. Doar dor. Babelor ăstora capitalismul le-a luat și ce le mai rămăsese după comuniști. Le-a luat serviciul, demnitatea, copiii și nepoții. Lor nu le-au mai rămas decât pomenile, rugăciunile, lacrimile și batistele cu noduri în care stau ascunși câțiva lei. Și câțiva biscuiți ieftini.

Și niște sfinți. Cu care ele vorbesc, se sfătuiesc, la care se roagă și de la care nădăjduiesc ajutor. De la cine, altcineva, să aștepte? Copiii? Ocupați. Nepoții? Plecați după Pokemoni aka diplome. Statul? Care? Societatea civilă? Pe bune? Neamurile? Vecinii? Ei, da, neamurile și vecinii. Neamurile și vecinii de rând, la moaște. Să pupe un mort.

io-hk-df-4

Pentru că, pentru ele, morții și viii sunt tot o lume. Iar sfinții sunt mijlocitorii. ”Da, Ghiță, așteaptă-mă, vin la Sân‘ Dunitru”, zicea mătușa mea, pe la Schimbarea la Față, omului ei, plecat în ceea lume, de aproape un an. Ea trăia la fel de conștientă și coerentă peste Tot. Glissando. Apoi se uita la mine și zicea: ”Îi ghini vițălu‘, c-o fost cam galeș? Da‘ vaca, ați dat la vacî? Sî culegi prunili, maicî, sî faci magiun la feti…” Apoi iar se uita la moșul Ghiță al ei din aer și vorbea cu el dându-i vești despre vițel… Și se muta cu ochii la Sfânta din icoană. ”Maicî Precistî, sî mă duci la Sân‘ Dunitru la omu‘ nieu”. Și exact la Sân‘ Dunitru s-a dus la întâlnire. Zis și făcut. Cu rânduială, rost și prin conlucrare.

Cele mai multe Babe nu știu de FaceBook. Pentru ele a Face înseamnă a Fi. Ele nu îți dau Like. Îți dau o binecuvântare, un măr, un ou, o poală de nuci sau de fasole. Nu virtual, în materie, maică. Nu au cont bancar, dar au un pitac deoparte pentru nepoți. Babele pierd casele la inundații sau pământurile și pădurile, fraierite de primari. Dar ele mereu găsesc o încurajare pentru tine, cel venit cu Audi la țară, la fresh air. Pentru că ele, sărmanele Babe, de-atâta suferință, așteptare și credință, aproape că s-au sfințit așa, și ele, tot ținându-se de funia rugăciunii înălțate către Cer. Și s-ar duce în sus, să nu deranjeze ieșenii spilcuiți și miștocari…

io-hk-df-8

 

Iar dacă încă nu te vezi și pe tine, acolo, printre ele, nu crede că nu ești în pomenit în rugi. Nu scapi. Noi toți suntem în rugile lor ”mult folositoare”. Căci dintr-o Cale de Babe ne tragem toți, ca niște frați estimp și în ist loc. E Calea noastră Lactee.  Dacă nu crezi, uită-te la bunele și străbunele tale. Mai sunt ele fete mari cu obrajii rumeni? Poate prin tablouri vechi.

Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă. Statui umblătoare de carne înghețată și rugă fierbinte. În miroznă de aspru busuioc și dulce mir. Babele-Arhanghel circulă prin frig, ploaie, pe Calea lor, tăcute. O dată pe an. Se văd și Ele cu Sfânta lor-speranța lor. Apoi, ca niște biserici mici, călcând tot cu baticul înaintea frunții, streașină – acoperământ al feței, te întreabă, sfioase, în care parte-i gara. Se retrag. Ca Mieii. Vulnerabile, buimăcite, mulțănind în stânga și-n dreapta domnilor jăndari. Duc cu ele, în măruntul lor triumf, iconițe ieftine pentru cumătre și vecini, agheazmă pentru casă și animale. Și ne lasă singuri. Noi între noi. Ne lasă Iaș-ul, trafic-ul, Facebook-ul, mișto-ul, Mall-ul. Și Halloween-ul! Rămânem fiecare cool, trendy, stylish, cu deadline-urile, income-urile și insight-urile noastre.

Mă întreb, în termeni de management, dacă Babele astea, și-au atins, per total, ținta. Cât s-au căznit ele, cât au scos din carnea lor prunci, cât au zidit lut cu pleavă și balegă cu mâinile lor, cât au ridicat, cât au cărat, cât au stins jarul febrei vreunui om, cât s-au rugat, cât au plâns și au îngropat, totuși n-au putut clădi un strat cât de subțire de rușine care să stea pe veci în obrazul tuturor copiilor lor.  Și asta, pentru că n-au cerut pentru ele nimic. Credeau că cineva va observa că li se cuvine un pic de onoare? Au așteptat ca buna educație să o dea școlile prin care copiii le-au trecut?

Ei bine, ele au rămas așa, simple și singure, cu modestia de femei străine, necunoscătoare și trecute. Și cu nădejdea, credința și dragostea lor. Și cu Sfinții. Și cu Dumnezeu.

Iar noi? Va trebui să reușim noi singuri să devenim o țară de oameni cuviincioși, care să le sărute mâinile și să își ridice pălăria în fața lor, a Babelor, oricine și oricare ar fi ele.  Și să avem și noi atâta iubire, nădejde ziditoare, smerenie, bună-cuviință și putere câtă au Babele astea din viam senectute.

Dacă vrei, întoarce-le un bob de respect. Căci rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului. Până acum. În veacul vecilor, le-om ține noi și-ai noștri.

Putea-vom?

Anunțuri

129 de gânduri despre „Calea Babelor

  1. A fost un timp in care Credinta insemna viata. Un timp in care oamenii, adesea, nu ieseau din satul lor cu anii, iar unii dintre ei, toata viata… Erau acasa la ei „cu Dumnezeu”
    Cred ca vremile se vor intoarce.
    Se cere insa, pe langa Credinta, si rabdare si sa nu socotim rosturile numai in durata unei vieti…

  2. M-au impresionat profund slovele scrise mai sus! Tot respectul si pentru „babele” noastre si pentru dvs. care ati pus atata suflet si dragoste in acest articol!

  3. Pingback: ca o bucată de pâine aruncată la câini | JURNAℓ SCOȚIAN

  4. … şi care, majoritatea, ne-au spălat şi ne-au şters la cur când eram mici. Şi pe care, majoritatea dintre noi, am uitat să le bucurăm, când încă mai trăiau, cu o bomboană sau o eugenie. La fel cum or să facă şi nepoţii noştri cu noi.

  5. daca mai adaugai si: babele astea urca la putere toti hotii pentru un kg de faina dupa care plang pe la televizor ca e pensia mica…atunci ar fi fost un articol complet

    • Nu barele ridică hoții… Ci noi care nu avem răbdare să le ajutăm să înțeleagă pe cine să ridice. Ele au încredere… Noi nu avem timp… e reducere la Mall.

  6. Merita respect cu hambarul nu cu bobul si ma inclin din grinda si pana-n talpa acestor oameni INDUMNEZEITI ! Calea Babelor este de la maica lui, real, dospit si din altoi bun.Multumim din suflet,

  7. Felicitari, Doina Filipescu! Am ras si-am plans citind. Apreciez cat de aproape esti de omul simplu, cat de bine cunosti viata acestor oameni. Mult bine iti doresc.

  8. Va multumesc pentru acest articol , pentru emotia si gandurile exprimate , pentru modul cum ati reusit sa surprindeti esentialul, frumusetea si smerenia acestor oameni tacuti, sfiosi, nepretentiosi, buni si iertatori , caliti in nenumarate incercari ale unei vieti grele, cu multe lipsuri, pe care le-au depasit numai cu ajutorul lui Dumnezeu! In amintirea calda a bunicilor mei care au trecut la Domnul si a unei lumi care, dupa ce va fi disparut, ne va lasa descoperiti in fata vremurilor prezente tulburi care par ca dau in clocot. Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa putem sa ducem mai departe randuielile!

  9. DA!! RESPECT PT ACESTE DOAMNE „BABE „!!!!!CINE NU A PUS MÂNA PE SAPĂ SI HARLET, NU STIE ȘI NU ÎNȚELEGE CE GREA MUNCĂ AU AVUT ȘI AU!!! Sunt multe de spus…nu aș avea timp să scriu tot ce merită aceste scumpe babe, de care vb!!!și eu sunt din Iași și nu înțelegeam de ce țin neapărat să stea la rând și să se chinuiască… Dar când am încercat și eu să stau, am înțeles puterea Sf Parascheva, la sărbătoarea zilei, ei!!! Când eram gata să renunț a mai sta la rând după ore extenuante,frig și ploi care au ajuns la piele…în momentul în care ajungeam la baldachin… simțeam un aer parfumat și îmbietor, uitam de dureri și tot ce mă făcea nervoasă… Apoi ca un val unduitor simțeam sub picioare și mă purta atât de ușor… încât nu realizam ce este… CREDEȚI-MĂ!!! Am 170 KG NU MAI PUTEM SĂ STAU PE PICIOARE!!! Iar sf Parascheva, mi a arătat că atunci are puterea și răsplata mai mare,când și noi ostenim și ne smerim!!! Cine nu trăiește astfel de momente, NU ÎNȚELEGE!!! Păcat, că nu mai pot sta la rând!!! Am nenorocit genunchii la mai multe căzături și mă mișc greu cu ajutorul bastoanelor….

  10. Foarte emotionant articolul,mi-au dat lacrimile .In timp ce citeam mi-au trecut prin gand mii de amintiri legate de bunica mea.

  11. Emotionant si educativ pentru cei care au ochi sa vada si urechi sa auda, dupa cuvintele Mântuitorului….

  12. Strașnică pledoarie Babelor!!…Nici o mie de Like uri nu – s de ajuns!!!As vrea sa ti spun ceva apropo de „bobul de respect”… grecii au chiar în limbajul lor acest Bob de respect pt babe ,fiindcă nu suna atât de peiorativ să zic așa că la noi termenul si folosesc ca să denumească pe o femeie bătrână cuvântul ” bunica”(γιαγιά) ,iar pt un om batran ” bunic”(παπού) indiferent că nu este bunica sau bunicul lui .Acest lucru m- a impresionat mult la ei!..
    Mult succes in continuare! Chiar îmi pun si eu întrebarea când mi-o veni rândul oare în ce galerie de babe oi intra?!…

  13. Poate ca la aceste cozi a fost si mama mea sau poate cele doua bunici, plecate la Domnu’ inainte de vreme, dar sigur peste vremuri. Dar eu de ce n-am fost la Sfanta? Imi tot zic ca mai bine sa-i las pe cei ce vin mai de departe sau mai de aproape, ca eu pot merge oricand. Si o fac atat de rar incat imi e jena sa ma si gandesc la vreo justificare, oricum falsa si ipocrita.

  14. apreciez in mod deosebit acest articol este f realist doamne ajuta-ne sa fim intelepte cu mult elena

  15. Ce ai scris tu aici este ipocrizie …si eu am o bunica dar care un IQ probabil mai mare decat a unor cretini… care cred ca niste mortaciuni o sa le indeplineasca dorintele .Si bunica a lucrat cu carca si bunica a dus greul ….dar eu zic ca bunicii se trag tot din cei tineri care daca esti naiv si prost cand esti tanar asa o sa mori 🙂

    • Lasă-ne pe noi ăștia mai cretini-în opinia ta-să ne urmăm credința și de acum înainte și tu mai bine exprimă-ți gândurile într-un jurnal pe care să nu-l găsească nimeni vreodată.

    • Drept cine te crezi, de îți permiți să adresezi acest cuvânt jignitor: „ipocrizie”. Dacă te crezi emancipată vreau să-ți amintesc că un André Malraux a arătat că marea problemă a secolului XXI va fi cea a religiilor, dar și că secolul XXI va fi religiosa sau va evolua spre ruina umanității. După cum vezi a avut dreptate, fiindcă trăim o vizibilă ruină morală, care împreună cu ruina ecologică creată tot de noi ne urâțește viața. Iar urâtul tot urât rămâne chiar dacă vrem să spunem că e modern. Da urâtul a devenit semn al modernismului așa cum este și această modă a blugilor sfâșiați în timp ce BABELE AU IMPUS ȘI IMPUN ADMIRAȚIE ȘI RESPECT ÎN COSTUMELE CU IE ȘI FOTĂ ȘI VESTĂ CU BLĂNIȚĂ DE JDER.
      Nu uita: „Omul este cel ce se desăvârșește” (Antoine de Saint-Exupéry)
      Ți le-am spus ca să le știi pe viitor. Până acum e limpede că toată pasărea pe limba ei se autocaracterizează. Tot atât de clar este că faci parte din acele comadouri plătite de Soros, pentru a ne demoraliza folosind anonimatul de forumuri.

  16. Fericiţi cei săraci cu duhul cocoană dragă. Altcumva, dacă n-ar avea drept de vot, cei ce-şi împrăştie herpesul, ca să aibă noroc în viaţă, n-ar reprezenta nici o ameninţare.

  17. Cu multa stima pentru cei care au realizat si au scris aceste randuri pline de intelepciune si bun simt ,dar si cu ceva sageti ascutite bine lansate catre acei care au uitat ca (Babele ) au fost ,sunt ,si vor fi stalpii de rezistenta ale oricarui popor indiferent de tara de origine . Cu multa rabdare si calm cred ca vom ajunge ca si la noi in ROMANIA sa fie cat mai multi oameni respectuosi ,cinstiti ,altruisti fata de semenii lor indiferent de rasa , credinta si, convingeri politice ar avea .

  18. Pingback: Calea Babelor — Ecologia Comunicarii – Dileme catehetice

  19. Credeam ca nimic nu mai ajunge sa ma emotioneze in materie de pelerinaje..ba nu, uite ca se poate. Felicitari, din inima. Cu stima, Mirel Banica

  20. E cel mai frumos, emoționant, înțelept, și plin de bună cuviință text pe care l-am citit de muultă vreme, într-un stil modern, de un om crescut în lumea de azi, cu puternice rădăcini în România profundă, România Babelor. Un text pe care nu speram să-l întâlnesc. Pe fb singurul care mi-a răsucit sufletul precum fusul pe care Babele și-au tors caierul zilelor. Sărut mâna Babelor, de oriunde sunteți, cât mai sunteți pe aici. Babele mele au plecat, tot cu rânduială și, cum spuneați atât de frumos, pe funia credinței la Poarta Cerului, să se odihnească după atâta trudă pe pământ.
    Vă mulțumesc, mult, doamnă Doina Filipescu, pentru acest text. Numai un om excepțional ar putea scrie așa ceva. Tot respectul meu. V-am descoperit, nu vă mai scap, vă urmăresc. Vă doresc numai bine și frumos în viața dvs.
    Teodora Mîndru.

  21. …si tot babele au iscat pe autorul acestui impresionanti reportaj.Cinste lui si babei ce i-a dat nastere! Acum parca privesc cu alti ochi,mai crestinesti,pe inchinatorii la Sf. Parascheva.

  22. *BABELE *astea,sant Bunicile si Mamele noastre,NICIODATA nu vom fi ca ele….pe unele,Dumnezeu sa la aiba in paza lui….pe altele,Dumnezeu sa le de-a Sanatate si o batranete fericita…..

  23. Si unde-i respecto nostru? Tot perverso is ca nu le dan loc la metrou sau autobús k se inghesuie in fata dar acu chiar m-au intors este scrise si voi fi atent cu ele pt k intradevar merita apreciaré si respectate.

  24. Minunat spus si intru totul adevarat…noi nu suntem vrednici sa le incheiem nici sireturile de la opinci acestor Batrane.

  25. Eu as aduce aminte si de babele care furau de la CAP, care sunt analfabete si rad cu mana la gura pentru ca nu mai au dinti in gura, babele care barfesc, clevetesc sau blesteama si in biserica, babele care fac tot felul de farmece si care dupa ’89, cot la cot cu barbatii analfabeti si betivi care le cotonogeau la betie, au furat tot ce au putut. Au furat sisteme de irigatii, pavele, cereale, lemne, fier…Tot babele tale pioase stiu „din batrani”, ca miristea se arde (ca asa se face agricultura la tara) chiar daca blochezi traficul sau produci accidente. Babele tale isi lasa orataniile sa pasca pe sant sau la groapa de gunoi si ti le vand tie „bio” sau „eco” si tot aceste gospodine adevarate itiaduc oua „proaspete” vandute pe pavaj la 30° grade…sau branza sau muuuulta smantana…cu aracet, daca ai ghinion. Mai nasol e ca aceste babe care bat matanii ca poate Dumnezeu sau Sfanta le mareste pensia…sau se marita nepoata care sparge seminte la poarta hlizindu-se ca proasta in targ, voteaza. Si votul ala ne priveste si pe noi. Pe noi toti. Aia care au mai spre 20 de ani prin scoli. Ce preferi?

  26. Absolut superb articol! Înduioșător pana la lacrimi…
    felicitări Doina !!!
    Mihaela Martis
    Bucuresti

  27. Uau ce frumooooooos! Felicitari pentru povestea „Calea Babelor!!!!!!
    Am ras si am plans, dar a meritat!!!!!
    Doamne rasplateste tuturor”BABELOR” noastre cu Raiul!!!!!!!!!!
    Si dumneavoastra care ati scris aceasta minunata poveste!

  28. MULȚUMESC! IMPRESIONANT!
    Nu am mai plâns când am citit ceva de la „Prima carte, ultima carte” de Cătălin Bursaci.

  29. CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU; AL MAICII DOMNULUI;AL SFINTEI PARASCHEVA;AL TUTUROR SFINTILOR(INCLUSIV AL SFINTELOR IUBITELOR NOASTRE BABE)

  30. ”…Ei bine, ele au rămas așa, simple și singure, cu modestia de femei străine, necunoscătoare și trecute. Și cu nădejdea, credința și dragostea lor. Și cu Sfinții. Și cu Dumnezeu.

    Iar noi? Va trebui să reușim noi singuri să devenim o țară de oameni cuviincioși, care să le sărute mâinile și să își ridice pălăria în fața lor, a Babelor, oricine și oricare ar fi ele. Și să avem și noi atâta iubire, nădejde ziditoare, smerenie, bună-cuviință și putere câtă au Babele astea din viam senectute…”

    Am zâmbit amar și am avut o lacrimă pe ochi… Și, acum mi-e așa de dor de bunica! Mulțumesc pentru acest articol care m-a luminat și m-a făcut a înțelege de ce am vizitat Iașul, de curând… Mulțumesc!

  31. Foarte inspirat articolul şi totodată dureros de adevărat şi emoţionant. Trebuie distribuit neapărat.

  32. Mă înclin!
    De mult nu am mai citit cu atâta emoție ceva!
    Vă multumesc cu inima!
    Cu recunoștință,
    Petronela

  33. Pingback: Zelist Blog » Blog Archive » Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri, in perioada 10 – 14 octombrie 2016?

  34. e fantastic! mi-au dat lacrimile de la primele randuri…unde am ajuns, si incotro mergem, Doamne?

  35. Superb scris! Foarte foarte frumos. Nimeni nu mai recunoaste radacinile. Nimeni nu mai are bunici. Generatiile care au avut bunici la tara, care au dat cu sapa ca sa aiba ei ce manca se trec si ele si devin bunici ai generatiei FaceBook, media, insta….
    Multumesc.

  36. Chiar e FRUMOS scrisa/descrisa atmosfera Iasului la vreme de Sf Cuv Paraschieva !
    Asa e, un amestec de mila, uimire, regrete si admiratie pentru ….cardul de babe cocarjate de boli, griji, speranta si nevoi langa catafalcul sfintei.

  37. Baba mea are 80 de ani….E bunica mea fara care nu as fi depasit multe momente grele !Am copilarit alaturi de ea desi bunicul a fost un betiv am multe amintiri frumoase,facea o paine dumnezeiasca si mancam lipie cu branza .lipie cu varza si multe alte bunatati !Mia dor de acele moente am avut o copilarie frumoasa si raman nostalgic si ma apuca plasul ori de cate ori ma gandesc la acea parte a vietii mele!

  38. Admir Genul asta de „BABE’ si Slava Domnului ca sunt mostenitorul si rodul acestor ‘Babe”; BUNICILE MELE………..

  39. De-acuma comunicarea, eco sau de-a valma, e incredibil de simplă. Dacă tot ai două degete valide poți apăsa „left” ori „right” pe mouse să-i și caști ochii pe o informație care se relevă instant. Nu mai depinzi de Poșta Română și cu atât mai puțin de niscaiva porumbei cu mesajul agățat de picior.
    Pe Ecologica de față am deschis ochii prima oară chiar acum 20 de minute, lăcrimând vârtos. Babele. Alea vii, nu alea din bătaia vântului în moțul Bucegilor. Alea pe care le privim condescendent dacă sunt o verigă din lanțul nostru genealogic. Dacă nu, nu. Ălelalte, laolaltă cu moșii lor cei bețivi, nu-s decât votanți stupizi, hoți și mincinoși. Fără îndoială că unii așa sunt. Putem să ne punem palma pe ochi dacă vrem, dar ei există. Articolul tău, Doiniță (iertat să fiu, celor pe care-i simt lângă suflet nu le pot spune „dumneavoastră”) curge, așa cum am simțit eu, din partea luminoasă a gândului tău. Ba, dacă mă gândesc mai bine, din sufletul tău așa cum e el.
    Încă n-am terminat de citit. M-am oprit nițel ca să-i revăd, după ce mi-am șters boabele de sub ochi, pe babele și moșii mei dormind sub căruțe pe câmp, nopți de-a rândul, la vremea secerișului. Închideau ochii mulțumind Domnului că nu i-a pedepsit cu ploaie și intrau a doua zi în lan făcându-și cruce. Credință. Suferință. Din soiul pur, asumat, fără conștiința sacrificiului, fără speranța recunoașterii.
    Doiniță, mă înclin cu emoție și smerenie la această scriere ca la o icoană. Săru-mâna!!

  40. E cel mai frumos, înălțător și uman articol scris despre „pupătoarele de moaște”. L-am recitit de câteva ori. O să îl tot citesc din dor de bunică, mamă, străbuni pe care nu i-am cunoscut.

  41. Luati-va Babele de mana si scoteti-le la vot, dupa ce le-ati explicat cu rabdare pe numele CUI si DE CE e bine sa puna stampila !

  42. Pingback: Sarcasm pe Facebook: “Alertă de trafic intens în Iași. Pe drumul către moaște se circulă “BABĂ la BABĂ!” – ȘTIRI ZILNIC

  43. Un mic prilej de meditatie si purificare. Batranii nostri, sau mai bine zis batranele noastre vazute prin alti ochi decat cei ai mass-media. ‘Babele’ vazute prin ochii sufletului.
    Nu stiu de ce, dar mereu am rezonat cu ‘babele’, o explicatie ar fi faptul ca am fost crescuta de bunici, iar bunica (eu i-am spus ‘mama’) era o persoana religioasa si deloc egoista. Copil fiind, ma lua uneori cu ea atunci cand vizita batrani incapabili sa se deplaseze, daruindu-le o bucata de placinta, un ciorchine de strugure sau mai stiu eu ce, insotite mereu de-o vorba de-ncurajare. Bunica mea curata morminte neingrijite din cimitir, boteza copii pe care nimeni nu voia sa-i boteze, hranea si ajuta oameni sarmani si facea multe alte lucruri pe care rar un om al zilelor noastre le face fara sa astepte ceva inapoi…intr-un cuvant iubea oamenii foarte mult. Am fost o binecuvantata sa fiu crescuta de un astfel de om si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Acum ea nu mai este, a plecat acolo ‘sus’ acum aproape 14 ani, iar eu i-am simtit mult lipsa. Sa-i pretuim pe batrani atat cat ii avem!

  44. Pingback: Ridiculizatele „babe pupătoare de moaște”, fără ele neamul românesc era dispărut-publicat de Albin MARINESCU Fondator JUSTITIARUL din Sibiu / ROMANIA- RadioMetafora.ro

  45. O mica precizare , daca ati sterge fraza cu ” babele mai stiu un descantec”, ar fi bine, pt ca descantecul este de la diavol, toti parintii bisericii o spun, nu eu….mare atentie ca patati imaginea „babelor” cu descantecul….poate fara sa va dati seama!
    In rest …f frumoasa descriere despre pretioasele noastre ‘babe’.
    Doamne ajuta.

  46. O mica precizare , daca ati sterge fraza cu ” babele mai stiu un descantec”, ar fi bine, pt ca descantecul este de la diavol, toti parintii bisericii o spun, nu eu….mare atentie ca patati imaginea „babelor” cu descantecul….poate fara sa va dati seama!
    In rest …f frumoasa descriere despre pretioasele noastre ‘babe’.
    Doamne ajuta

  47. O mica precizare , daca ati sterge fraza cu ” babele mai stiu un descantec”, ar fi bine, pt ca descantecul este de la diavol, toti parintii bisericii o spun, nu eu….mare atentie ca patati imaginea „babelor” cu descantecul….poate fara sa va dati seama!
    In rest …f frumoasa descriere despre pretioasele noastre ‘babe’.
    Doamne ajuta

  48. Pingback: Sarcasm online: Pe Calea babelor se circulă bară la bară - 24 PH Arte

  49. Mulțumesc pentru articolul dumneavoastră, îmi arată că am greșit uneori și am uitat să văd lucruri frumoase!

  50. Frumoasa pleduarie pentru suferinta babelor dar asta(suferinta) nu justifica faptul ca sunt prostite pe fata de niste bisnitari ahtiati dupa bani.Sa nu uitam ca Domnul Iisus a spus ” chemati-ma si voi venii”nu mergeti la dracu-n praznic rabdati de foame si de frig sa pupati niste cioante(posibil a lui Paraschiva).

  51. Pingback: Calea Babelor – ADRI – Associazione

  52. Pingback: La Sfânta Parascheva, "Calea Babelor" s-a transformat în "Drumul Mireselor". Tinere frumoase şi bogate – în căutarea Mirelui. FOTO / ESEU - Ziaristi OnlineZiaristi Online

  53. Impresionant! Spirit de observație, de patrundere a realitații, exact asa cum e ea in zilele noastre. Respect pentru BABE! Daca n.ar fi ele si daca n.ar fi fost asa cum le stim, nu mai aveam nici trecut si nici prezent. Putem spunr ca sunt baza, fundamentul care a permis dainuirea.

  54. Superb articol. Multumesc pentru clipa de emotie profunda. Citind acest eseu parca mizeria facebook-ului s-a spalat.

  55. Nu pot sa cred. Doua propozitii pe care le-am recitit de 10 ori, asemenea refrenului unei melodii frumoase.

    Doua propozitii ce-ar trebui sa intre la loc de cinste in literatura romana.

    „Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță.”

  56. Pingback: Câteva articole interesante de citit astăzi – 22 octombrie 2017 – nwradu blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s