”Când viața mă trântește, eu nu renunț, mă ridic și lupt.”
De câte ori ați auzit, spus, citit acest îndemn ”motivațional”?
Știți ceva? E o tâmpenie.
.
”Lupta” cu boala, cu viața, cu necazul, cu materia de examen, cu copilul sau cu șeful, cu ideile sau cu depresia, cu orice are legatură cu tine – și NU este o chestiune se supraviețuire momentană – e sortită eșecului. Ai pierdut. Gata.
.
”Lupta” e unul dintre cele trei răspunsuri la stres (Fugă, Îngheț sau Luptă). Așadar, te pui în stres când te decizi să ”lupți” și nu trăiești intens o reacțe spontană la un moment în care instinctele sunt mult mai valoroase decât gândirea.
Să mă exprim mai clar:
A. lupt din instinct, când un hoț mă atacă să îmi fure poșeta (și pentru asta ar fi mai bine să fiu pregătită cu ceva tehnici de apărare dinainte)
B. lupt din alegere, ca în citatul de mai sus.
În situația A pot câștiga pentru că subconșientul reacționează pe loc, după programele înmagazinate și prestabilite pentru supraviețuire, dar în situația B am pierdut dinainte.
Pentru că, dacă sunt într-un dezechilibru de sănătate, sufletesc, intelectual, social, relațional – adică stres – cel mai important e să caut o continuare sau o ieșire inteligentă la/din situație, un răspuns care să aducă o nouă armonie, sustenabilă.
Iar armonia și echilibrul (care sunt mereu dinamice) nu se pot instaura când sunt în stres. Pentru că în stres nu pot fi inteligent sau deștept. Pot fi doar plin de adrenalină, eventual masă musculară bine încordată. Și boul are mușchi, dar nimeni nu-i cere sfaturile.
Ca să nu mai spun că, dacă decid ”să mă lupt”, voi fi mereu atent la acel ceva cu care să mă lupt și îl țin în viața mea, dându-i energia mea vitală. ”Mă lupt cu sistemul / sărăcia / nedreptatea / incompetența / xyz ” (veți auzi asta la majoritatea candidaților de anul viitor. Să nu îi votați, căci ei vor păstra exact ”dușmanul”).
.
.
Dar dacă decid să accept ca pe un învățător situația în care mă aflu, să mă întreb ”în ce scop mai înalt am adus-o eu în viața mea?” , să o privesc dinafară, ca un Observator curios, să fac o pauză și să aleg dintre mai multe variante, să cunosc oameni care au depășit situația, să găsesc resurse și să mă conectez la sursa mea de putere? Dar dacă m-aș întreba ”ce iubesc, ce motiv de dragoste aș avea să ies din asta și să proiectez, ca un arhitect, o nouă variantă a mea și să o contruiesc”?
.
.
Lupta dărâmă. Dragostea clădește.
Forța lovește și distruge. Puterea zidește doar existând.
Învinovățirea doboară. Responsabilitatea ridică.
Materia se destramă. Ideea rodește.
.
Orice luptă reclamă actul următor.
Pacea se instaurează cu înțelegerea, corectarea și soluționarea.
.
Așadar, poate că ar fi o idee bună ca…
În loc de a lupta cu viața, să clădești alternativa dorită.
În loc de a lupta cu boala, să clădești sănătatea.
În loc de a lupta cu sărăcia, să pui mâna pe carte și să te educi financiar.
În loc de a lupta cu depresia, să ieși afară și să dai tu un ajutor cuiva.
În loc de a lupta cu primăria, să mături tu partea ta de trotuar.
În loc de a te uita furios la ce nu vrei, să privești cu dragoste către ce vrei.
Și fii tu înțeleptul care face.
Nu poți? Ce s-ar întâmpla dacă ai cere ajutor?
Te împiedică ceva? Ce anume: motivele sau scuzele?
Fii responsabil, nu reacționist. Știu, nu există cuvântul, dar am fost creativă și mi-am inventat un cuvânt.
Inventează și tu un cuvânt nou care să te scoată din situația nedorită, să te inspire să schițezi pe cea dorită, poate chiar ideală, și fă tu singur ca acest cuvânt al tău să te poarte, ghideze, susțină pe drumul ales conștient și inteligent.
Dacă nu te consideri destul de creativ, doar poți căuta pe internet ”Ioan 5:8” și vei găsi unul.
Foto: Maestrul Dinu Lazăr. Mulțumesc!
Ecologia Comunicarii 