Îmi place cuvântul „meditație”.
Pentru mine înseamnă gândire, liniștire, învățare, practicare, contemplare.
Și cel mai mult îmi place că această rădăcină, „medi”, ne invită la a sta pe calea de mijloc. Calea de mijloc este cea mai puțin firească pentru mine. Ca un coleric puternic, am fost întotdeauna sub impulsul unor stări de entuziasm sau, vai! furii. Manifestate, prieteni.
Și tocmai de aceea, prinzându-mă ce mare univers(al)itate este viața, m-am pus pe învățat fix ce e mai dificil pentru firea mea: contemplarea, starea de Observator. Meditația din starea de Observator este tot un fel de mijloc, dar mai sus.
Astfel că, atunci când vă invit la meditațiile mele, vă invit să vă alăturați în starea de Observator. Doar în starea de Observator nu te înclini, ești curios, ai perspectiva mai largă, poți examina o hartă mai ampla, spațială și temporală, poți cerceta propriile tale interese și minciunele.
Bref:
- Un Observator nu se duce la coadă la benzină, creând el însuși criza, un Observator nu crede tot ce vede, știind că fiecare are Maya sa, un Observator se străduiește să facă sinteza, din teză și antiteză. Iar sinteza nu poate fi în același plan cu teza și antiteza.
. - Când adopți o teză, ești în unitate (aia cu literă mică, nu aia cu U mare). Adică – doar în cutia minții tale mici. Părerea mea! Când observi și antiteza, ai mai făcut un pas, observi o dualitate. Când te străduiești să creezi o sinteză din ceea ce știi, începi să lași Trinitatea să lucreze.
. - Daca A e bun și B e rău, mai ai de meditat. Adică de mediat. Fiecare pol are intențiile sale bune pentru el însuși, nu pentru tine. Intenția bună pentru tine începe cu sinteza. Un bun început de sinteză ar fi: „adevărul nu e realitatea (limitată) la care am acces, deci nu cunosc Adevărul și, cu atât mai puțin Realitatea Obiectivă”. Ce e această afirmație? Un simplu exercițiu de smerenie.
. - Și, dacă tot vorbii de „el însuși”, poate te-ai întrebat pe unde intră dracul în lume. Prin teamă, prietene. Când stă omul cu fața la teamă, grijă, deznădejde pur și simplu îi face <‘mnealui> o invitație și îi deschide ușa. Când omul alege teama, el însuși devine ușa prin care intră dihonia / dihania în lume. Nu doar ușa, omul devine gazda, chiar efectorul ce permite MANIFESTAREA <ăluia>.
De asta spun toți spiritualii, gen Osho, Hawkins, Braden, Walsh, Robbins (dacă NU prea ești dispus să te uiți pe o Sfântă Eanghelie și preferi… limbajul contemporan) să stai în Prezent și în Dragoste.
Prezentul aici și acum e dovada vie că E PACE pentru tine acum, prietene. Că trăiești.
Dragostea e cealaltă față a clătitei. Deci, când ți-e teamă, îți poți lua tigaia minții și poți întoarce clătita (interesul, atenția), întrebându-te, pur și simplu: ce iubesc și vreau să protejez? Deoarece nu dai 2000 de euro, cât m-a costat pe mine să aflu această întrebare, pun pariu că nu o vei face. Ce e gratis nu are valoare, așa e?
. - În limba latină există un cuvânt: „meditamentum, meditamenti”, însemnând tot practicare a meditației. Eu cred că din greșeală a fost înlocuit, în limba română, sunetul t cu sunetul c și ni s-a inoculat ideea că vindecarea vine prin pilule amare, chimicale materiale. Îți propun să îți procuri gratuit aceasta rețetă universală: meditamentul, de trei ori pe zi, vreo 42 de zile, cu regularitate și să mai vorbim după. Ce splendoare o să fie în viața ta, câtă lumină! Și Lumină…
. - Mai există un cuvânt latinesc: „meditabundus, meditabunda, meditabundum”. Te las să îi descoperi înțelesurile. Un pic de muncă e de ajutor.
. - Dacă nu ești fan latină, un meditament există și în farmatopeea română. Îi zice: „Facă-se voia Ta!”
.
Ecologia Comunicarii 