Arhive etichetă | schimbare

Perpetuarea Adevărului intern

Unde îți îndrepți Atenția, acolo îți îndrepți Energia, deci dai Vitalitate unui subiect la care te gândești. Îl îmbrățișezi și îl ”hrănești” ori de câte ori ți-l amintești. Chiar dacă e neplăcut, tot îi oferi găzduire, îl primești în viața ta, îi oferi spre consum resurse importante. Și el își face cărare, apoi cuib. Tu pui sămânța… el știe ce are de făcut.Cum niciun gând nu vine singur, simpla privirea asupra unuia singur,  atrage alte gânduri de aceeași frecvență (din aceeași… ”familie”). Musafirul tău își aduce neamurile.

Cum îți consumi gândurile? Prin Cuvinte. Dialog Intern. Ce fac cuvintele în mintea ta?
Dialogul Intern pozitiv generează Cuvinte încântătoare.
Care generează Reprezentări Interne frumoase.
Care generează Emoții plăcute.
Care generează Comportamente agreabile.
Care generează Rezultate convenabile. Pentru tine și ceilalți din  mediu. Și ce îți spui tu sau îți spun ei?
Cuvinte încântătoare.
Care generează Reprezentări Interne frumoase….

Observi ciclul?

Când îți spui ”Azi arăt ca o floare””… la ce te gândești? Ce Reprezentări Interne ai?
Dar când gândești: ”Vaccinurile…” la ce te gândești? Care este fratele acestui gând? Te rog să îl observi. Ce Reprezentări Interne ai? Sunt deja prezente câteva dezacorduri legate de păreri pro și contra, eventual un mic conflict interior (”să fac sau să nu fac vaccin copiilor mei… dar dacă…”)?

Ei bine, aceste exemple sunt niște ”capete de paragraf” în gândurile noastre.
Evident, un paragraf durează cât durează…. Cât îi dai tu voie să dureze sau până ceva extern (mai puternic) îți ”atrage Atenția” și declanșează alt șir de gânduri, începând alt dialog Intern/extern. Știi asta, de la copiii mici: când nu vrei să îi lași supărați, le atragi atenția asupra unui alt stimul. Și ei își schimbă starea aproape instantaneu. Starea este rezultatul unui ”paragraf” care conține cuvinte, reprezentări interne, ceva fiziologie, emoții, comportamente…

Ai circa 60.000 de gânduri într-o zi… câte paragrafe s-au scris azi în romanul vieții tale? Cine le-a scris? Despre ce vorbesc ele? Dacă ar fi să le recitești (și ori de câte ori povestești ceva din trecut, nu faci decât să repui un paragraf pe tapet), pe care le-ai reciti? Ce te entuziasmează? Ai observat că, ori de câte ori repovestești o întâmplare, o faci cu aceleași cuvinte, nu-i așa? Pentru că vrei să recreezi Starea!

În afară de vocabularul personal, avem și un stil personal de a ne crea paragrafele sau de a le reitera. În romanele noastre avem paragrafe negative, cu și/sau despre emoții distructive, situații devastatoare, paragrafe încurajatoare, simpatice, pline de veselie, ghidușii, cateva paragrafe cu recunoștință, respect sau cu iubire, adorație, sau paragrafe cu gingășie, minuni, afecțiune… mii de paragrafe zilnic se scriu sau se reiterează în romanul trăit al vieții noastre. Toate acestea sunt declanșate de Atenția pe care o dăm la stimuli interni/externi și sunt descrise de Cuvintele pe care ni le spunem.

Ori de câte ori cineva este cu mintea în trecut, nu face decât să perpetueze un Adevăr intern și are tendința nu numai de a-și ocupa Prezentul cu el, dar și de a-l proiecta in Viitor. Observă asta. Meditează.

Alege să îți construiești viitorul pe care îl dorești. Dacă tot e ca Viitorul să fie contaminat de Trecut, alege să fie perpetuate doar acele momente consumate în stări de măreție, de mulțumire, de congruență, de deplină claritate și de tot ce ai nevoie ca resurse. Perpetuează-ți ACEST Adevăr intern.

Tu poți construi, ca un scriitor tot mai experimentat și mai înțelept, un roman tot mai surprinzător pentru valoarea lui.
l5c6D8

Anunțuri

Cel mai ”corect” cadou pentru copii – I

Azi m-a întrebat o mamică într-un e-mail: care cred eu că ar fi un cadou frumos pentru fiica ei? Când cadourile standard nu par a fi primite așa cum sunt dăruite și așteptările părinților nu se împlinesc, ce ar trebui schimbat?

Nu cred că trebuie schimbat. Doar șlefuit. Copiii noștri, da, merită tot. Da, da.

Dacă vrei să le dai Obiecte, dă-le Obiecte. Ei merită Obiecte: haine, jucării, case, mașini, fabrici și uzine, conturi pline, servitori și echipe care să lucreze pentru ei. Nu pentru că învață bine, nu pentru că sunt cuminți, nu pentru că așa suntem noi, ne sacrificăm pentru familie, ci pur și simplu pentru că sunt. Pentru că există. Da, ei merită pentru că există, nu pentru că ne sunt, mai târziu recunoscători, iubitori, de ajutor la bătrânețe. Doar pentru simplul fapt că ei, ca daruri ale divinității, ne-au onorat cu prezența la masa Vieții. Da, dă-le Obiecte, satură-i cu Obiecte (în caz că se poate obține asta), fericește-i cu Obiecte (cred că nimeni n-a găsit încă secretul acolo, fiecare generație o ia de la capăt cu căutările), inundă-i cu Obiecte, dacă asta e oferta ta.

Însă dacă ai și altceva de oferit, atunci cu atât mai bine.

Mă refer la amintiri, la intimitate, la modele și lecții de viață într-un mod delicat și bine ocrotit… Inundă-i cu inima ta, cu timpul tău, cu pasiunile și cu entuziasmul tău și sigur, ca familie, veți avea rezultate mai bune. Ei bine, chiar și…da, fabrici și uzine mai bune, conturi mai pline, în general, Obiecte mai bine folosite și administrate.  Dar dincolo de acestea, o viață și o menire îndeplinită. Parol d’honneur!

Iar dacă ești părinte și te plângi de copilul tău că nu e recunoscător sau că nu merită toate acestea, te desfid să îmi spui cum ar fi viața ta dacă nu l-ai fi născut, crescut și educat. Cum ai fi arătat, cum ai fi vorbit, ce mari chestii ai fi făcut și el te-a împiedicat…? Ai fi clădit fabrici și uzine, proiecte incomensurabile și titluri de noblețe, recunoașteri științifice și imperii financiare…. și toate acestea, întru ce? Dă-mi voie să îți spun că mă îndoiesc de valoarea acestor realizări când le compar cu  un scâncet sau un zâmbet, o poznă sau un mulțumesc de copil.

Copiii sunt ei înșiși un dar pentru noi și toate comportamentele lor sunt lecțiile smereniei noastre. Cadourile drăgălașe cu zulufi nevinovați și mânuțe firave ne învață pe noi cum e ”frumos”, iar noi le spunem cum e ”corect”. Vreau să dizolv mitul ”corectitudinii” când e vorba de copii. ”Corect” e un termen relativ al adevărului personal. Un Pat al lui Procust în care nu intri decât tu. Copilul tău va fi întotdeauna prea mic sau prea mare față de măsurile tale. El, însă, da, va fi perfect în măsurile divine.

Să revenim: dacă gândim într-o paradigmă mai largă și ne imaginăm cum cadoul posibil ne include, putem face alegeri mai inspirate. Deci, ce mă frământă?

Momentul. Ofer un cadou dacă nu am ocazia? Da. Copilul e ocazia și tu ești ocazia. Totdeauna ai o bună justificare să îți surprinzi copilul. Cred că cel mai bun moment este mereu Acum. Oferă Acum. Cum, n-ai ce? Întotdeauna, pe tine.

Intenția. Din ce motiv fac un cadou? Că nu mă mai pot abține și nu pot să nu dăruiesc? Ori ca să cumpăr o recunoștință care nu vine? Ei bine, cadoul îl transformă pe cel care dăruiește. Dând din ce ai, dobândești în ce ești. E vorba despre tine.

Canalul. Îi ofer personal și frontal, sau o fac delicat, folosind o a treia parte? Ți-l amintești pe Moș Crăciun? Poate nu întotdeauna e ideal să spui: iată, pentru tine. Un bilețel pe pernă, seara, la culcare, un prosop în cui la baie înainte de duș, prăjitura apreciată sau un bilet la filmul preferat, împreună cu tine, pot fi mesaje mai profunde și mai ample…

Cantitatea. Excesiv, ca să îl copleșesc sau cu măsura mică, precum în tratamentele homeopatice? Cu măsuri mici vei crea un copil atent și sensibil la nuanțe și detalii. Și îi vei da un bun exemplu ca și el să te copieze, cu puterile lui.

Ambalajul. Îl ambalez în straturi ușoare, în pânze fine de mătase ori îl fac un cartof fierbinte? Comportamentele tale îl învață și îl formează. Mai mult decât un curs de bune maniere.

Discreția. E un gest ascuns între mine și el sau mi-ar plăcea să-l știe toată lumea? Tu cum crezi?

Cap

Restul, în partea a II-a…

(Credit foto: patch.com,  Families in the Garden)

4×10 pași ca să poți face o schimbare semnificativă în viața ta

1. Fă loc schimbării.

 1. Încetează să te consideri victima altora: circumstanțe, părinți, guvern, mediu, lege, probleme de sănătate etc.
2. Încetează să te plângi sau să te autocompătimeşti, să te crezi neînțeles sau nenorocos
3. Încetează să crezi că ești atât de important în mediul în care te afli și că, dacă ai dispărea subit, ”ei” nu s-ar mai descurca fără tine
4. Încetează să crezi că o situație blocantă în care te afli te va elibera de la sine
5. Încetează să crezi că depinzi de ceva sau cineva și că schimbarea nu depinde doar de tine
6. Încetează să crezi că nu e timpul sau locul potrivit
7. Încetează să crezi că mai ai de învățat sau de acumulat ceva cunoștințe
8. Încetează să crezi că trebuie să se schimbe ceva în jur
9. Încetează să te judeci sau să judeci pe alţii: tu nu eşti Dumnezeu
10. Încetează să gândești în trecut sau să te referi la trecut.

2. Proiectează schimbarea.

1. Găseşte-ţi misiunea în viaţă. Începe cu finalul: ce-ai vrea să se spună despre tine? Scrie o frază scurtă şi clară. Îmbunătăţeşte-o.
2. Informează-te cu privire la stilul de viață al celor care deja sunt acolo unde vrei tu să ajungi. Caută să cunoști acele persoane
3. Observă diferențele dintre felul tău de a fi și felul cum gândesc, vorbesc, se comportă acele persoane
4. Notează valorile lor și compară-le cu ale tale
5. Descrie-le viața în cuvinte, imagini, emoții. Observă-le agenda, dacă poți, urmeaz-o
6. Atașează-i imagini și cuvinte scrise. Ancorează prin sunete, melodii, imagini tot ceea ce ține de locul în care vrei să ajungi, persoana care vrei să devii etc.
7. Începe să devii surd la criticile celor din mediul pe care doreşti să-l părăseşti
8. Devino surd la orice fel de critică. Adoptă privirea tip tunel.
9. Vorbește altora despre schimbările pe care urmează să le faci şi comunică-le termene
10. Ajustează pe parcurs. Fii flexibil.

3. Începe procesul de schimbare.

1. Găseşte un mentor, un coach sau un prieten care e deja acolo
2. Înţelege schimbarea ca pe un proces
3. Pune-l într-un calendar și dă-ți termene intermediare
4. Stabilește un traseu cu schimbări mici si bifează rezultatele
5. Ia-te în serios şi recompensează-te pentru fiecare rezultat atins
6. Fii flexibil și nu te pedepsi pentru obiceiurile pe care nu le-ai putut schimba
7. Nu te opri, nu te descuraja, nu asculta de critici, nu privi înapoi, nu te gândi la preţ, nu mai negocia cu tine
8. Acceptă ajutorul de oriunde ar veni
9. Află că există şi alte opţiuni
10. Pentru o perioadă, devino un soldat puternic care te apără de cel care ai fost şi cucereşte pe cel care vrei să devii

4. Crede în devenirea ta.

1. Fă linişte în tine, fă să tacă vocile interioare negative şi iubeşte-te aşa cum eşti
2. Crede în tine
3. Foloseşte-te de succesele anterioare şi priveşte-te cu respect
4. Fă tot ce poţi ca să-ţi creşti stima de tine
5. Roagă-te cu inima plină de smerenie
6. Devino util unei cauze mai înalte decât tine, pune-te în slujba altora ca să poţi creşte
7. Munceşte cu credinţă şi cu etica muncii
8. Ia lucrurile aşa cum sunt: ele nu sunt nici rele nici bune, ci doar îţi servesc sau nu
9. Trateză oamenii cu mai mult respect, ca şi cum te-ai despărţi de ei pentru totdeauna
10. Trăieşte ca şi cum ai muri subit, peste câteva clipe. Iubeşte cu putere Viaţa şi onoreaz-o.

Schimbare de sens

Suntem ființe ale doliului, ale pierderii.

Educați să ne jelim dispăruții, despărțirile, cele pierdute, mai degrabă decât să ne onorăm prezențele și binecuvântările din viața noastră.

Ca atare, aproape că nici nu le observăm…

Nu există dispariție fără apariție. Nu există decât transformare. Dacă am fi atenți la schimbări și la beneficiile lor, am fi orientați spre oportunități, spre posibilități, am fi mai creativi și mai curioși, mai puțin judecători și mai mult visători. Am fi mai orientați spre viitor decât spre trecut. Am fi mai vii!

Orientarea spre cele pierdute ne ține prizonieri într-un trecut oarecare ce a devenit între timp foarte roz sau foarte întunecat și în care noi eram (oricum) niște eroi. Iar acum suntem niște victime.

Orientarea spre cele viitoare ne-ar da mai multă vigoare, ne-ar pune creierul în funcțiune, ne-ar utiliza emisferele și am putea să ne conectăm mai mult unii cu alții. Viitorul nu e al unuia singur, pe când trecutul, da.

Iar nostalgicii nu interesează pe nimeni. Bărbații care se plâng sunt complet neinteresanți pentru femei (ce să mai zicem pentru alți bărbați!), iar femeile care se plâng sunt repede părăsite.

Nu mai putem lua pe nimeni în trecutul nostru, dar viitorul îl putem întâmpina împreună!

Utilizarea trecutului ar putea fi un instrument de învățare pentru cele ce vin.

Hai să ne pregătim pentru schimbări în bine și să fructificăm prezentul, onorându-l!



Rezistența la schimbare

Rezistența la schimbare e foarte deșteaptă, e vie și la fel de inteligentă ca tine. E chiar o parte din tine.

Rezistenţa ia mai multe forme, e mereu activă și se manifestă subtil.

Uneori, apare ca o evitare sau o amânare. Atunci o recunoști și o poți depăși.

Uneori apare ca o frică, o confuzie, o neliniște.

Alteori se manifestă ca „extrem de ocupat/ă”. Te prinzi uneori cât de ocupat/ă ești, iar la sfârșitul perioadei nu ai nici un rezultat? E vorba de faptul că ai evitat/amânat ceva: o decizie, o întâlnire, o acțiune… de regulă ceva care te-ar scoate din  zona de confort. Și dacă te-ar scoate, ai crește personal. Te-ai schimba…Ar fi noi experiențe…. noi rezultate…

Când ești rezistent/ă la ceva, de exemplu, te trezești mâncând pentru nici un motiv aparent. La persoanele care apucă pe această cale, drumul spre frigider devine adânc precum un șanț. Mai târziu e greu să scapi din el.

Sau te apucă curățenia generală într-o nevoie urgentă nejustificată logic. Sau faci ordine pe birou, în sertarele cu poze din copilărie sau în dosarele și chitanțele de-acum 10 ani. Mai găsești garanția de la mașina de spălat pe care deja n-o mai ai și te gândești îndelung unde s-o așezi… în loc să înfrunți problema pe care o amâni.

Sau cauți ceva ca și cum s-ar sfârși lumea dacă nu-l ai acum.

Rezistența la ceva s-ar putea să țină și toată viața…Rezistența înseamnă blocarea într-un disconfort cunoscut. Ce beneficiu ai în asta? Cunoști pereții cutiei în care stai. Ce șansă pierzi prin rezistență? Să-ți mărești zona de confort (prin ieșirea din ea) și să treci într-o cutie mai mare,cu siguranță mai bună, căci ai în plus și experiența respectivă.

Deci, pune mâna pe telefon, dă-ți întâlnirea aia sau dă-ți examenul, sau spune ce ai de spus sau fă ce ai de făcut cu curaj! Va fi oricum mai bine după aceea… Iar dacă vei fi … dezamăgit…cu atât mai bine! Te rog citește postul meu referitor la dezamăgire!

Deșteaptă-te, Române!

Stiinta si conceptia noastra despre lume

Citeam deunazi urmatoarea idee: Ştiinţa  are capacitatea de a transforma radical concepţia noastră asupra lumii.  Ce idee! Cred ca nici in trecut si, cu atat mai putin azi, acest lucru nu are valabilitate.  Daca plecam de la premisa ca marketingul nu era atat de rafinat in trecut (desi nu bag mana in foc), totusi, o idee stiintifica a <trecut> doar in masura in care a servit unei AUTORITATI. De plida, unei case regale, unui pretext, unui negustor, unei Universitati etc., ce a avut puterea si finantele suficiente pentru a sprijini raspandirea ideii, aplicarea ei…

Ideile  ce nu au servit Autoritatii nu s-au raspandit, deci nu ne-au influentat…. Acele idei ramase in sertare, in laboratoare sau doar in fumul si scrumul unor inchizitori, nu erau Stiinta? Opera lui Nicola Tesla nu a fost… Stiinta?

Nu ma refer la Autoritate in sens administrativ sau politic, ci ca fiind Sursa de informare ascultata, crezuta si urmata de un numar semnificativ de persoane, suficient cat sa produca schimbarea…

Doar ideile care au servit anumite interese au trecut, celelalte au ramas fara ecou, asteptand sa fie regasite, redescoperite…. amanate pentru o alta viata, o alta lume…

Rand pe rand,  idei puternice ca Selecţia naturală, Heliocentrismul, Descoperirea ADN,  au revolutionat paradigma culturala a unei parti din omenire. Intr-un fel, au aparut noi axe de coordonate.

In acesti ani traim  un fenomen despre care citeam acum 30 de ani, in studentie, si care acum pare ca e mai acut decat oricand: o parte mare din comunitatea stiintifica  se gaseste deja  in locul unde Stiinta si Creatorul se intalnesc.

Raspandirea ideilor de acest tip aproape ca nu are nevoie de sprijinul unei Autoritati: pare atat de natural si de explicabil totul astfel incat, atunci cand un numar suficient de mare de oameni accepta sa se conecteze la firescul din ei si sa traiasca natural, conform cu adevarata lor menire, paradigma noastra culturala se va schimba din nou. Vom fi mai inalt conectati la propria noastra spiritualitate si mai profund conectati la propria noastra casa, Pamantul. Vom gasi in egala masura recunostinta de a fi spirit si materie si  vom trai conform unor legi integratoare, caci, nu-i asa… Cum e sus este si jos… Atunci vom fi cucerit cu adevarat dimensiunea noastra verticala…  Tot ce se intampla acum merge inspre acest moment… atat de apropiat…