Ai avut vreodată un profesor care, deși vorbea pe înțeles, tu nu-l puteai pricepe? Un prieten? Un șef? O rudă? Ai auzit vreodată de la cineva: nu înțeleg ce vrei să spui?
Fii puțin atent la modul cum se exprimă oamenii: unii îți prezintă fotografii, instantanee nemișcate din afara lor, alții – filme cu sau fără ei în rol. Citește, ascultă(-te) și înțelege(-te pe tine).
Exemple
- Prietenia și pacea sunt minunate vs Mă împrietenesc și mă împac bine cu ceilalți,
- Are un job bun vs Muncește cu spor,
- Copilul meu e cuminte vs Copilul meu mă ascultă / face ce e corect,
- Frica asta devine prezentă uneori vs. M-am înfricoșat,
- Ăla e un nesimțit vs. Nu reușesc să îi înțeleg motivațiile personale,
- Aia e o chițibușară vs Eu nu mă preocup de detalii, ca ea,
- Ăla e un încuiat vs. Eu prețuiesc valori diferite și mă informez din alte surse,
- Viața este o bucurie vs Mă bucur de viață / Îmi fac bucurii mie și altora,
- Ăla e îngâmfat vs. Nu știu cum să răspund provocărilor în interacțiunea cu această persoană,
- Apare o neliniște vs. Mă neliniștesc,
- E bine să fii disciplinat vs. Mă disciplinez, chiar dacă îmi este greu,
- Greutatea mea e din ce în ce mai mare vs Mă îngraș fiindcă mănânc nesănătos,
- Sănătatea este o prioritate vs. Mă preocup de sănătatea mea,
- Nu mai e comunicare între noi vs. Noi nu mai comunicăm unul cu altul,
- Relația noastră e cam rece în ultima vreme vs. Noi nu ne manifestăm dragostea / căldura,
- E între noi un gen de oboseală / rutină / obișnuință vs. Noi nu facem nimic creativ, entuzismant ca să ne reîndrăgostim, să ne surprindem, să ne bucurăm unul pe altul,
- Ceilalți sunt mai importanți decât persoana mea vs. Mă sacrific (in)conștient ca să ocup locul de victimă și ca să primesc atenție.
Ai prins ideea. Care e folosul?
Numărul 1. Îți poți propune să asculți un pic mai atent ca să fii (pardon, să te pui) pe aceeași lungime de undă cu ceilalți. Unii oameni preferă contemplarea, alții acționează. Și exact așa vorbesc. Drept urmare, când comunici, te poți calibra după preferința lor inconștientă: „fotografii” cu „fotografii” și „filme” cu „filme”. Se vor simți înțeleși.
Numărul 2. Poți, de exemplu, să studiezi cu mai mare atenție reclamele, sloganurile, lozincile și textele de vânzare sau de propagandă. Sunt ele „fotografii” sau „filme”? Când sunt fotografii, sunt ele generalizări cu care nu ai cum să nu fii de acord? Iar când sunt filme, te îndeamnă la acțiune, cumva?
Corolar 2.1.: Și, când sunt generalizări (cu care NU ai cum să NU fii de acord), există și alte moduri de interpretare decât cele pe care le dai tu? (De exemplu, dacă sloganul meu electoral ar fi „Schimbare!” tu ai înțelege că se schimbă clasa politică majoritară, guvernul, legile, societatea în ansamblu, groapa din asfalt, prețul la energie, pensiile contestate sau îți propun pe șleau schimbarea ta? Mai precis, să te schimbi!)
Corolar 2.2.: Și, când ești îndemnat la acțiune, cine are de câștigat de pe urma acțiunii tale? E rezultatul acțiunii win-win sau tu doar te manifești energ(et)ic?
Corolar 2.3. Depistezi confuzia și te poți feri de ea. Când cineva ar vrea să preia puterea asupra ta sau să își manifeste autoritatea, cel mai simplu ar fi să îți creeze momente de confuzie. De exemplu, când citești sloganul „Informația deșteaptă”, tu înțelegi „deșteaptă” ca adjectiv sau ca verb? Cu alte cuvinte, ce citești e de bună calitate sau te trezește (din somnul cel de moarte)? Sau și una și alta? (Nota bene: sloganul este foarte inteligent și felicit autorul!) Dar cam cum ar fi să urmărești cu mare atenție în timp ce citești repede „nu te gândi la ce citești sau înțelegi acum și nici la ce nu înțelegi din ce nu citești acum, ci la ce nu înțelegi din ce citești acum și la ce înțelegi din ce nu citești acum„? Ha?
Numărul 3. Vorbirea non-agresivă / blajină. De exemplu, într-o cameră de adolescent, în loc să spun: „Ai fumat (deși nu aveai voie)”, pot spune: „Aerul e cam închis / e un miros ciudat aici„. Bat șaua să priceapă adolescentul. El înțelege aluzia, dar nu se simte atacat. Sau, la cabinet, unui părinte care nu prea are grijă de sentimentele copilului său, îi pot spune: „Sentimentele copiilor sunt importante, nu-i așa?”‘ ori „E esențială preocuparea pentru efectele cuvintelor noastre în inimile celorlalți, ce ziceți?” – și ascult răspunsul, ca să pot duce discuția spre acțiune.
Numărul 4. (și cel mai important). Aici voi vorbi la persoana I, incluzandu-mă și pe mine, și pe tine. Când avem probleme în viață și le prezentăm ca și cum ar fi „fotografii” în afara noastră, e limpede că exact din acest motiv avem probleme. Subconștientul nu face decât acțiunile pe care i le comandăm prin verbele rostite. Verbele nerostite / evitate / „înghețate” constată chestiuni din afara noastră. Și astfel, evităm responsabilitatea de a ne vindeca noi înșine, aduce greutatea la nivelul potrivit, mări reziliența sau câștiga postul ori venitul pe care îl considerăm potrivit. Descriind ceva ca static, nu doar că ne separăm de acel ceva și îl înghețăm în timp, dar pierdem și puterea schimbării. Pardon. Puterea de a ne schimba. Noi pe noi.
Conștientizarea puterii cuvintelor ajută mult. Acțiunea conștientă ajută și mai mult. 🙂
Credit foto: Skitterphoto. Mulțumesc!
Ecologia Comunicarii 