In luna Cuvioaselor Crizanteme

Privind in jur, cat imi iubesc orasul!

E luna muntilor de crizanteme… Acum sunt peste tot… Ne invadeaza privirile, sufletele,  simtul olfactiv,  stau printre noi ca niste precupete in fuste si jupoane suprapuse, pline de culoare… Orasu-i plin de maretie…

Si totusi, este o cale binecuvantata spre Catedrala Mitropolitana…in sarbatoare… Pe-aceasta cale unduieste, cu pasi batatoriti,  sufletul de neam forma cea mai pura, venit la Iasi.

E plina calea pelerinilor de crizanteme mici, de tufanele simple, taranesti, legate cu atisoara si cu pamant uscat … Cand cumperi una de un leu iti umple gura de mireasma si mana de pamant.  Stau Cuvioase Crizantemele la rand, cu busuioc, cu apa, cu ceva merinde si undeva, ascuns… se vede un chip de sfant.

Ce dulce bucurie: sa poti vedea pe strazi mergand icoane vii… cu nume doar de Domnul Dumnezeu stiute…

E luna muntilor de crizanteme si de busuioc ce cu smerite capete plecate stau asezate jos, pe caldaram, intr-o pioasa carare frematanda pe strazile ce duc spre Cuvioasa.

Priviti calea de flori si pelerini ce fac, cu trupurile lor greoaie de preasmerita osteneala a verii un drum sfintit de-ndelungata lor rabdare: aduc cu ei povara rugilor fierbinti si a credintei neclintite ce poposeste, grav, peste oras.

Si rugile cu florile se-astern ca un lintoliu de mangaieri de maini crapate si trudite peste Sfanta ce, adunandu-le, ne da, la randu-i, dulcea primenire.

Priviti in jur, si admirati, cu ochi curati, orasul. E luna crizantemelor si-a Sfintei noastre vesnic protectoare.