Arhive etichetă | Stari

Perpetuarea Adevărului intern

Unde îți îndrepți Atenția, acolo îți îndrepți Energia, deci dai Vitalitate unui subiect la care te gândești. Îl îmbrățișezi și îl ”hrănești” ori de câte ori ți-l amintești. Chiar dacă e neplăcut, tot îi oferi găzduire, îl primești în viața ta, îi oferi spre consum resurse importante. Și el își face cărare, apoi cuib. Tu pui sămânța… el știe ce are de făcut.Cum niciun gând nu vine singur, simpla privirea asupra unuia singur,  atrage alte gânduri de aceeași frecvență (din aceeași… ”familie”). Musafirul tău își aduce neamurile.

Cum îți consumi gândurile? Prin Cuvinte. Dialog Intern. Ce fac cuvintele în mintea ta?
Dialogul Intern pozitiv generează Cuvinte încântătoare.
Care generează Reprezentări Interne frumoase.
Care generează Emoții plăcute.
Care generează Comportamente agreabile.
Care generează Rezultate convenabile. Pentru tine și ceilalți din  mediu. Și ce îți spui tu sau îți spun ei?
Cuvinte încântătoare.
Care generează Reprezentări Interne frumoase….

Observi ciclul?

Când îți spui ”Azi arăt ca o floare””… la ce te gândești? Ce Reprezentări Interne ai?
Dar când gândești: ”Vaccinurile…” la ce te gândești? Care este fratele acestui gând? Te rog să îl observi. Ce Reprezentări Interne ai? Sunt deja prezente câteva dezacorduri legate de păreri pro și contra, eventual un mic conflict interior (”să fac sau să nu fac vaccin copiilor mei… dar dacă…”)?

Ei bine, aceste exemple sunt niște ”capete de paragraf” în gândurile noastre.
Evident, un paragraf durează cât durează…. Cât îi dai tu voie să dureze sau până ceva extern (mai puternic) îți ”atrage Atenția” și declanșează alt șir de gânduri, începând alt dialog Intern/extern. Știi asta, de la copiii mici: când nu vrei să îi lași supărați, le atragi atenția asupra unui alt stimul. Și ei își schimbă starea aproape instantaneu. Starea este rezultatul unui ”paragraf” care conține cuvinte, reprezentări interne, ceva fiziologie, emoții, comportamente…

Ai circa 60.000 de gânduri într-o zi… câte paragrafe s-au scris azi în romanul vieții tale? Cine le-a scris? Despre ce vorbesc ele? Dacă ar fi să le recitești (și ori de câte ori povestești ceva din trecut, nu faci decât să repui un paragraf pe tapet), pe care le-ai reciti? Ce te entuziasmează? Ai observat că, ori de câte ori repovestești o întâmplare, o faci cu aceleași cuvinte, nu-i așa? Pentru că vrei să recreezi Starea!

În afară de vocabularul personal, avem și un stil personal de a ne crea paragrafele sau de a le reitera. În romanele noastre avem paragrafe negative, cu și/sau despre emoții distructive, situații devastatoare, paragrafe încurajatoare, simpatice, pline de veselie, ghidușii, cateva paragrafe cu recunoștință, respect sau cu iubire, adorație, sau paragrafe cu gingășie, minuni, afecțiune… mii de paragrafe zilnic se scriu sau se reiterează în romanul trăit al vieții noastre. Toate acestea sunt declanșate de Atenția pe care o dăm la stimuli interni/externi și sunt descrise de Cuvintele pe care ni le spunem.

Ori de câte ori cineva este cu mintea în trecut, nu face decât să perpetueze un Adevăr intern și are tendința nu numai de a-și ocupa Prezentul cu el, dar și de a-l proiecta in Viitor. Observă asta. Meditează.

Alege să îți construiești viitorul pe care îl dorești. Dacă tot e ca Viitorul să fie contaminat de Trecut, alege să fie perpetuate doar acele momente consumate în stări de măreție, de mulțumire, de congruență, de deplină claritate și de tot ce ai nevoie ca resurse. Perpetuează-ți ACEST Adevăr intern.

Tu poți construi, ca un scriitor tot mai experimentat și mai înțelept, un roman tot mai surprinzător pentru valoarea lui.
l5c6D8

Anunțuri

Curgând în sens cu fluxul

Trăim într-o societate în care am fost învăţaţi că munca tot mai din greu / străduința suplimentară / mobilizarea / motivarea către noi și noi scopuri ne vor duce la mai mult succes.
Această mentalitate este deja depășită! Dacă privești viața ca pe un râu vibrațional al conștiintei universale, cu un sens de curgere, te poți imagina ca un înotător. Alegerea sensului de parcurs a fost sigur a ta? Verifică azi, cum tu sari în acest flux – al conştiinţei omenirii – și tu vrei (de fapt, ești programat să vrei) să mergi în amonte şi ai început, chiar de copil, să înoți împotriva curentului.

Dar ce se va întâmpla?

Pe măsură ce înaintezi va deveni tot mai dificil, deoarece lupți, nu te bucuri. Vei fi bătut (de câte ori ai auzit, în copilărie:”nu te da bătut!”), lovit cu duritate (”viața e dură”), vei fi tratat ca un vinovat (”păcatul originar”)…

Totuşi, exact acest lucru îl face societatea cu copiii săi de câteva sute de ani încoace. Îi pregătește pentru ”succesul” într-o junglă de prădători, în care toată lumea e în competiție cu toată lumea (ah, Darwin, ce succes!)… pe când, de fapt, toată lumea are nevoie să fie în cooperare cu toată lumea (vezi Lamarck, anumite idei ale sale, și cum l-au ridiculizat Darwin și susținătorii pe cel care, cu jumătate de secol înainte, afirmase cooperarea dintre specii, nu lupta dintre ele pentru existență )… Așa, ca de-un exercițiu, te poți întreba: ce anume faci azi tu singur, fără  instrumente,  resurse, cunoștințe… puse la dispoziție de alții?

Societatea, prin educația școlară, setează creierele noastre pentru dezvoltarea emisferei logice, iar partea emoțională este lăsată în seama familiei, a scării blocului, a cartierului, a tabloidelor și a televiziunii.

Din acest motiv, foarte mulți copii devin tineri și, mai apoi, adulți frustrați, nu își găsesc locul în uriașa competiție artificială creată de-a lungul secolelor, trăiesc vieți sub potențialul lor, inhibați de lipsa unui IQ care să le asigure succesul social (de fapt, la esență, financiar).

Dacă ai norocul unei familii care te dezvoltă emoțional, al unei comunități spirituale, al unor relații sau al unui grup de sprijin (poate echipă sportivă, voluntari sau artiști amatori, club sau prieteni de calitate), atunci te poți dezvolta armonios și poți pune cat mai multă inteligență emoțională în slujba succesului în viață. Azi știm: EQ este mai important sau la fel de important ca IQ.

Dacă dăm credit inimii, simțim că e normal să curgem în aval, către un bazin de abundenţă ce ne aşteaptă: dragoste, compasiune, înțelegere, armonie… Cu toate acestea, suntem programați să continuăm lupta împotriva curentului, încercând să ajungem în amonte. Să ne luptăm unii cu alții, să concurăm, să acumulăm, să facem rezerve, să ne ”autodepășim”, ba chiar să-i depășim pe alții, să fim în frunte, să atingem scopuri tot mai mari etc… Să reiterăm, în termeni moderni, povestea Turnului Babel.

Dar noi simțim, la un nivel mai profund că, atunci când sentimentul, voința, credința, motivația, fapta, nu sunt toate aliniate aceluiași scop personal de fericire interioară, pusă în slujba propriei exprimări și împliniri, toată activitatea noastră este forțată, dură, lipsită de bucurie. Și nu ne împlinește potențialul. Doar ne… străduim. Doar ne… ocupăm viața, nu ne-o trăim.

Deciziile sunt întotdeauna emoționale. Trăim vremuri în care se reafirmă cu putere acest adevăr. Când logica noastră ne spune să o apucăm pe o cale, iar inima noastră – pe alta, poate că ar fi bine să îi dăm credit acesteia din urmă. Să mergem cu … fluxul nostru interior. Să schimbăm dialogul intern și să ne privim ca pe niște norocoși că participăm la această minunată călătorie numită viață.

Să începem prin a fi recunoscători. Să ne gândim la fericire, la pace, la entuziasm, la liniște interioară și la abundență, la cum am putea , simplu, să SIMȚIM că avem toate acestea în viața nostră, aici și acum.

Chiar dacă e un exercițiu nou pentru noi.