Arhive etichetă | Puterea cuvantului

Perpetuarea Adevărului intern

Unde îți îndrepți Atenția, acolo îți îndrepți Energia, deci dai Vitalitate unui subiect la care te gândești. Îl îmbrățișezi și îl ”hrănești” ori de câte ori ți-l amintești. Chiar dacă e neplăcut, tot îi oferi găzduire, îl primești în viața ta, îi oferi spre consum resurse importante. Și el își face cărare, apoi cuib. Tu pui sămânța… el știe ce are de făcut.Cum niciun gând nu vine singur, simpla privirea asupra unuia singur,  atrage alte gânduri de aceeași frecvență (din aceeași… ”familie”). Musafirul tău își aduce neamurile.

Cum îți consumi gândurile? Prin Cuvinte. Dialog Intern. Ce fac cuvintele în mintea ta?
Dialogul Intern pozitiv generează Cuvinte încântătoare.
Care generează Reprezentări Interne frumoase.
Care generează Emoții plăcute.
Care generează Comportamente agreabile.
Care generează Rezultate convenabile. Pentru tine și ceilalți din  mediu. Și ce îți spui tu sau îți spun ei?
Cuvinte încântătoare.
Care generează Reprezentări Interne frumoase….

Observi ciclul?

Când îți spui ”Azi arăt ca o floare””… la ce te gândești? Ce Reprezentări Interne ai?
Dar când gândești: ”Vaccinurile…” la ce te gândești? Care este fratele acestui gând? Te rog să îl observi. Ce Reprezentări Interne ai? Sunt deja prezente câteva dezacorduri legate de păreri pro și contra, eventual un mic conflict interior (”să fac sau să nu fac vaccin copiilor mei… dar dacă…”)?

Ei bine, aceste exemple sunt niște ”capete de paragraf” în gândurile noastre.
Evident, un paragraf durează cât durează…. Cât îi dai tu voie să dureze sau până ceva extern (mai puternic) îți ”atrage Atenția” și declanșează alt șir de gânduri, începând alt dialog Intern/extern. Știi asta, de la copiii mici: când nu vrei să îi lași supărați, le atragi atenția asupra unui alt stimul. Și ei își schimbă starea aproape instantaneu. Starea este rezultatul unui ”paragraf” care conține cuvinte, reprezentări interne, ceva fiziologie, emoții, comportamente…

Ai circa 60.000 de gânduri într-o zi… câte paragrafe s-au scris azi în romanul vieții tale? Cine le-a scris? Despre ce vorbesc ele? Dacă ar fi să le recitești (și ori de câte ori povestești ceva din trecut, nu faci decât să repui un paragraf pe tapet), pe care le-ai reciti? Ce te entuziasmează? Ai observat că, ori de câte ori repovestești o întâmplare, o faci cu aceleași cuvinte, nu-i așa? Pentru că vrei să recreezi Starea!

În afară de vocabularul personal, avem și un stil personal de a ne crea paragrafele sau de a le reitera. În romanele noastre avem paragrafe negative, cu și/sau despre emoții distructive, situații devastatoare, paragrafe încurajatoare, simpatice, pline de veselie, ghidușii, cateva paragrafe cu recunoștință, respect sau cu iubire, adorație, sau paragrafe cu gingășie, minuni, afecțiune… mii de paragrafe zilnic se scriu sau se reiterează în romanul trăit al vieții noastre. Toate acestea sunt declanșate de Atenția pe care o dăm la stimuli interni/externi și sunt descrise de Cuvintele pe care ni le spunem.

Ori de câte ori cineva este cu mintea în trecut, nu face decât să perpetueze un Adevăr intern și are tendința nu numai de a-și ocupa Prezentul cu el, dar și de a-l proiecta in Viitor. Observă asta. Meditează.

Alege să îți construiești viitorul pe care îl dorești. Dacă tot e ca Viitorul să fie contaminat de Trecut, alege să fie perpetuate doar acele momente consumate în stări de măreție, de mulțumire, de congruență, de deplină claritate și de tot ce ai nevoie ca resurse. Perpetuează-ți ACEST Adevăr intern.

Tu poți construi, ca un scriitor tot mai experimentat și mai înțelept, un roman tot mai surprinzător pentru valoarea lui.
l5c6D8

Puterea cuvântului – Ce chemi, aia vine – II

Dacă ai ales să citești, acum știi că nu te poți sustrage schimbării pe care informația care urmează o va face în tine. Închipuie-ți că fiecare semnal (cuvânt spus, gândit, scris) declanșează (atrage) un răspuns. Unii numesc asta Legea Atracției. Răspunsul este o energie de aceeași natură cu energia declanșatoare. Iar acum, această energie poate fi filtrată – refuzată, amplificată, lăsată să treacă sau anihilată. Depinde de conștiința celui care ia contact cu semnalul.

Mai precis, procesul se desfășoară cam așa: semnalul îmi iese în cale. Îl decodific. Este, de pildă, o informație. În funcție de intenția mea (care întotdeauna este pozitivă) de a atrage atenția celorlalți, de a mă manifesta, de a chema la colaborare pro- sau contra sursei ori fenomenului, pot răspunde în mai multe feluri:

  • O ignor. Sigur că, chiar dacă am aruncat o privire asupra unui text, m-a ”amprentat” cu acea energie. Dar o las într-un registru periferic al emoțiilor, gândurilor și preocupările mele. Nu-i dau energie suplimentară. Ea va ”muri” de inaniție. Nicio altă undă de aceeași natură nu va mai rezona cu ea. Suprafața de undă se oprește la mine. Funcționez ca un Atenuator.
  • Rezonez cu ea. Intru în detalii, caut informații conexe, îmi adaptez cunoștințele, iau decizii. În acest fel, cresc energia informației. Devin un pol, un Rezonator, o sursă de energie. Firește, la nivel personal, o Invoc, deci o Invit. Evident, se va împlini.
  • O amplific. Pun un comentariu, o emoție, cer o acțiune, devin un factor activ și o dau mai departe. Și de data aceasta, mi-am luat-o. Am Invocat-o, am Invitat-o în viața mea. Mă pot aștepta la musafiri de aceeași natură. Nu sunt neapărat musafiri de natură materială, pot fi doar gânduri. Daca informația e ”negativă”, vor fi aspura mea consecințe de aceeași natură: frici, frustrări, panică, deznădejde, gelozie, ură, sentimente de neputință, de pericol iminent… Dacă informația e ”pozitivă”, voi avea parte de inimă ușoară, gânduri frumoase, clipe dulci, parteneri de călătorie aidoma mie…

Fiecare dintre noi, conștient sau nu, participă în acest mod la evoluția universală. Suntem conectați și nu ne putem sustrage energiilor. Poate fi naiv din partea mea, din partea ta, să credem că până și cele mai ascunse gânduri ale noastre nu au influență asupra noastră și a tuturor. Nimic nu le poate opri energia să se materializeze.

Când deschid, dimineața, calculatorul, pe cronologia postărilor pe Facebook, o mulțime de cafele, de zâmbete, floricele și pisici mă întâmpină. Nu prea rezonez cu ele, mi s-au părut multă vreme chiar pierdere de timp… Dar, pe de altă parte, apar și postările ironice la adresa unuia sau altuia dintre politicieni ori întâmplări, mustind de ură, mânie, de frustrare. Și astea sunt pierdere de timp, dacă nu ai un interes. Câtă vreme nu mă duc în locul politicienilor sau nu fac efectiv ceva constructiv, sunt doar un tribunist care fluieră, înjură și se bate până la sânge cu galeria adversă. În acest timp, jucătorii din teren își fac jocul,  de-a banii, de-a vacanțele, de-a misiunea personală, concentrați pe viața și rezultatele lor. Dr. David R. Hawkins spune: ”Nu te implica într-o Cauză care nu este a ta”. Motivul e simplu: dacă nu e a ta, și nu poți face nimic, atunci nu amplifica efectele negative și nu le adu în viața ta. Dacă ceva te deranjează, construiește un grup, un organism, o entitate care poate materializa ideea în care tu crezi. Începe să clădești, prin cuvinte ziditoare, un nou pol de Putere.

Pentru cei care au urechi de auzit și sunt atenți la Cuvinte, le reamintesc pasajul: ”Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează…” din liturghia ortodoxă un exemplu atât de grăitor de reciprocitate, de rezonanță, de cum funcționează treburile.

Din păcate, Puterea Cuvântului este ignorată. Dacă oamenii ar ști unde este, cu adevărat, Puterea lor, s-ar înfiora. Se uită la televizor, la profesioniști ai manipulării energiei emoționale și mentale și se miră de ce rezultatele din viața lor nu sunt cele dorite. Căci Puterea e la cine știe să dirijeze energia. Unii interpretează solo o melodie, alții în duet sau într-o orchestră, o piesă mai elaborată, unii fac parte din ansambluri mari, bine strunite, cu partituri serioase, de anvergură mare și impact impresionant, iar alții, cei mai mulți, se comportă ca niște emițătoare de unde sonore care nu fac decât un amalgam, un mare zgomot. Poate se cred pe o mare scenă. Dar ei doar sunt la bâlci.

Dacă ai citit până aici, ai pierdut un drept. Din acest moment, nu mai ai dreptul să spui că nu știi. Acum știi că orice cuvânt rostit, scris, manipulat te afectează, îți afectează prezentul şi viitorul, copiii, familia, rezultatele profesionale, și, în cercuri tot mai largi, comunitatea, umanitatea, Universul.

Deci, acum, când ŞTII, în ce Cuvinte alegi să gândești despre tine, despre ceilalți, despre întreaga Creaţie? Ce fel de Cuvinte alegi pentru a TE exprima? Ce Cuvinte scrii?

Mingea e în terenul tău. Tu eşti la pasă!

cap

 

Puterea Cuvântului – Ce chemi, aia vine – I

”La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1,1). De mici copii am auzit aceste vorbe. Poate că unul dintre tâlcurile lor, actualizat la cunoștințele disponibile în clipa de față, ar putea crește acum valoarea lor de întrebuinţare pentru noi.

Undeva în aceste vorbe ni se relevă cât de puternic este Cuvântul. Pentru că el e cel care determină Transformarea. Fără de Cuvânt nu este Gând, iar fără de Gând nu există Realitate.

Sfinții Părinți spun că rostirea unui cuvânt pornește un proces ireversibil cu un tipar clar: Intonare, Invocare, Invitare. Altfel spus: când zici, chemi și îți vine. Cum Universul nu știe de nu sau de glumă, îți trimite meniul precum ți-a fost comanda. ”De ce ți-e frică, de aia nu scapi”, ” Bună ziua ți-am dat, belea mi-am căpătat”, ” Ce dai, aia primești”, ” Cum pui, așa aduni și cum semeni, așa culegi”, ” L-a căutat pe d… și l-a găsit pe tată-său” sunt doar câteva exemple din înțelepciunea populară care ne avertizează asupra consecințelor faptelor noastre. Și Cuvântul gândit sau rostit este o faptă, nu-i așa?

Un număr tot mai mare de oameni știu deja că una dintre legile universale este Legea Rezonanței. Un exemplu de expunere a Legii Rezonanței îl găsim în cuvintele pline de sens ale Părintelui Arsenie Boca: ”Ce ai făcut ţi se va face; ce ai zis ţi se va zice; ce încarci pe altul ai să duci şi tu”.

La un nivel bazal, pentru că în acest articol ne referim doar la Cuvânt, aplicarea Legii este următoarea: când rostim ceva (Intonăm), creăm o undă sonoră – tonul (sunetul). Suntem o Sursă, indiferent dacă rostim un cuvânt înăuntrul sau în afara noastră. O undă sonoră are caracteristici uimitoare: este o undă longitudinală, astfel că fiecare moleculă transferă energie moleculei vecine. În medii nevii, în logica newtoniană, după ce unda sonoră a trecut, fiecare moleculă rămâne în aceeaşi poziţie iniţială. Dar eu mă refer la un mediu conştient, în care fiecare cuvânt transformă starea Sursei și a Receptorului. Despre cum se transformă starea, discutăm în alt articol.

Ei bine, undei sonore emise îi răspunde, prin Legea Rezonanței, tot ce, în Univers, vibrează în rezonanță cu ea.

Ca urmare, sunt Invocate, de peste tot din Univers, acele entități care vibrează la frecvența dată. Răspunsul este ineluctabil. Mai devreme sau mai târziu (dar ce înseamnă Timpul, la scară universală?), ceea ce am Invocat, devine Invitat și va face parte din viața noastră. Logic, nu?

În aceeași manieră funcționează cuvântul rostit în gând sau scris. Energiile sunt la fel de importante și procesul este identic. Un catalizator al acestui proces este Emoția. Cum bine știm, nu putem să nu avem emoții. În orice moment suntem într-o stare emoțională, indiferent dacă o recunoaștem sau cum o denumim. Intensitatea emoției influenţează amplitudinea undei pornite din ”Emițătorul” nostru.

Inginerește vorbind, funcționăm fie ca un Emițător, fie ca un Rezonator, fie ca un Amplificator, fie ca un Atenuator de semnal.

De exemplu, în calitate de autori ai gândurilor (și emoțiilor) noastre, suntem Emițători de semnale, de energie către Univers.

Când vedem, auzim, citim o idee aparținând altcuiva, ne comportăm exact ca un bloc de filtrare a informației – și, dragilor, există filtre Trece-Sus, filtre Trece-Bandă și filtre Trece-Jos. Uneori nu recunoaștem semnalul și îl ignorăm, blocându-l. Nu e momentul să fac alegorii in domeniul electric, deși sunt foarte tentată (prima mea specializare este ingineria în domeniul computerelor, deci cunoștințele de electricitate și electronică sunt o minimă bază). Ca și filtrele din alegoria mea (de fapt chiar cu filtrele noastre cognitive), noi recunoaștem și rezonăm cu anumite informații, permițându-le accesul și influența în viața noastră. De aceea, unii dintre noi pur și simpu redăm ce am primit, alții redăm doar o parte din informațiile din largul spectru (fie pe cele ”pozitive”, fie pe cele ”negative”), amplificate sau atenuate.

Și, indiferent ce facem, faptele noastre au consecințe. Chiar un share, un comentariu sau un Like pe FB, un tweet, un Endorse pe LinkedIn sunt comportamente cu consecințe. Undeva, ceva se schimbă în Univers. Și acest articol va schimba. Te va schimba. Așa că acum poți alege să-i citești continuarea sau să o ignori. Chiar acum.

A