Arhive etichetă | mama

Cum de… tot atâta… 8 Martie?

NU există sărbătoare mai apreciată, mai respectată, mai bine ținută de poporul român, de la vlădică până la opincă, fără osebire de gen, etnie, orientare religioasă, apartenență ori preferință politică decât 8 Martie. Vă spune un specialist în sărbători care aproape 20 de ani a servit poporul român de la pălmaș la majoritatea instituțiilor private sau particulare, Președinția și Casa Regală cu cadouri, felicitări și flori. Nici Crăciunul care ține două luni, nici Anul Nou, nici Sf. Parascheva sau orice alt sfânt din calendarele lumii, nu sunt sărbători cinstite ca această binecuvântată zi. 

Balanța este înclinată clar. Pare că nu se poate altfel. Nici nu ne putem imagina cum ar fi ”8 Martie” scris cu litere mici. S-a scris ceausescu, iliescu… tot ce vrei. Dar 8 Martie? Pare un sacrilegiu pe care nu îl putem comite.

Pare imposibil să fie altfel.

Mă întreb: de ce?
Unii au zis, după ”89, că e o sărbătoare comunistă și nu prea mai contează. S-o eliminăm odată cu apa din ligheanul revoluționar. Să citim în Wiki… un fragment de istorie: ”După Revoluția din Octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai și Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică”. Sovietică? Deci – dezagreabilă! Dar poporul nostru s-a ținut! S-a ținut în formă continuată, ca să vorbim în tonul epocii.Alții atrag atenția asupra Sărbătorii de mâine, a celor 40 de Mucenici. Dar poporul a rezolvat. Se vând sfinți și mucenici de post și de dulce la brutărie și supermarket și câștigăm timp să sărbătorim azi. AZI! 

De ce? Pe orice parte ai lua-o, explicația nu e suficient de completă.

Dacă o iei pe partea visului: Nu cred că se gândește cineva la menținerea peste veacuri a unui obicei sau la crearea unei convingeri naționale.

Dacă o iei pe partea simplității, a lipsei de efort: Nu este mai simplu să faci cadouri și felicitări de 8 Martie decât cele de Crăciun, de mărțișor sau de Paște.

Dacă o iei pe partea efortului minim: Nu este lipsit de efort, chiar de sacrificiu, să te ”descurci” în lume în ziua de 8 Martie. Chiar e destul de complicat, căci nimeni nu cunoaște doar o femeie.

Dacă o iei pe partea obligației: Nu suntem atât de datori unii altora încât să mergem cu daruri și buchete pe străzi ca niște cărăuși.

Dacă o iei pe partea galanteriei: Nici asta nu ține. Galanteria mai există doar ca nume de magazin de ațe și jartiere, inutile și acestea în vremea industriei ușoară care a înlocuit industria grea și, odată cu ea, și obiceiurile casnice, feminine. Gesturile cavalerești par niște idei prostești pe cale de dispariție, că doar femeia a luptat pentru egalitate cu bărbatul. Și corectitudine! Politică! E adevărat că o doamnă a cerut de curând eliminarea din programele educative a poveștii ”Frumoasa din Pădurea Adormită” fiindcă prințul a sărutat prințesa fără consimțământul acesteia? E real, adevărat și există. Corectitudine politică. Nu ne mai trebuie cavaleri, că doar școli de șoferi sunt pentru toate genurile, parfumurile și hainele sunt unisex, pe toate le putem face / procura oricare dintre noi. Cu toate acestea, băiețeii, adolescenții, tinerii, vârstinicii umblă de 8 Martie ca niște Pomi de Crăciuni împodobiți și le stă bine!

Dacă o iei pe partea diferențierii: Să te ferească Dumnezeu. Femeile sudor, macaragiu, vopsitor, prelucrător prin așchiere… chiar le-ați uitat? Bărbații șefi (adică bucătari), stiliști (adică frizeri și bărbieri), asistenți medicali, educatori de grădiniță…  sunt deja peste tot. Nu valorizăm.

Dacă o iei pe partea dragostei: Nu e destul. A fost deja Sf. Valentin, Dragobete, ocazii explicit legate de dragoste. Dacă o iei pe partea relațiilor, a aprecierii: Nu e doar pentru că toți avem o mamă, o educatoare sau o iubită, o soră, o profesoară, o prietenă sau o colegă dragă.

Dacă o iei pe partea profitului: Conștienizați ce mare tămbălău se face de Luna cadourilor. Așa de mare încât Pruncul Iisus a dispărut complet în competiția cu Moș Crăciun! EL pare că nici nu se mai înscrie în cursă. Dați o căutare la felicitări de Crăciun și trimiteți-mi una cu Pruncul Iisus care să nu fie o icoană sau o imagine stilizată în care personajul principal e Steaua. Deci, 8 Martie nu este un efect al publicității.

Dacă o iei pe partea exemplului celorlalți: este o sărbătoare internațională, un prilej de conștientizare, dar și Crăciunul și Paștele sunt sărbători internațional celebrate, au rădăcini mult mai spirituale și mai elevate, sunt celebrate de mai mult de o sută de ani. Mult mai mult…

E altceva dincolo de toate acestea, e un răspuns dincolo de emoțiile, sentimentele, visurile noastre ori de obiceiul recent împământenit. Cum se face că, dincolo de manifestarea exterioară, chiar trăim autentic valoarea și bucuria acestei sărbători? 

Eu risc un răspuns: e vorba de educație continuă.

E pentru că în casă și în grădiniță, în școală, fetele și băieții au fost învățați, an după an, cu osârdie, de către educatori că NOI SĂRBĂTOAREA ASTA O ȚINEM! O CINSTIM! Educație continuă. Copiii fac an de an, cu mânuțele lor mici, frumoase și sincere podoabe, scriu cu caligrafia lor plină de siguranță interioară și imprecizie exterioară ”La mulți ani” și primesc atâta bucurie și recompensă, încât amintirile astea au parfumul de Rai pe care am vrea să îl regăsim în orice timp al vieții noastre. Copiii ajung adolescenți și continuă. Ajung tineri și continuă. Ajung adulți, maturi, vârstnici și continuă să manifeste această apreciere, indiferent de exterior și de motiv. S-a internalizat, deja, o valoare care duce la un comportament aproape automat. Prin educație continuă.

Sigur că înjurăm de mamă, că ne certăm ori bârfim între noi, că avem de contestat (mai ales) femeile nepotrivite în locurile nepotrivite, sigur că trăim într-o societate (mai degrabă) a bărbaților… dar ținem sărbătoarea și măcar o zi ne curățăm de toate acestea. O zi de respect și apreciere.

Ne plângem mereu de una, de alta, ne asfixiem în propriile noastre urâțenii… Ce bine ar fi dacă noi toți am ține să omagiem și să manifestăm cu aceeași stăruință, seriozitate, perseverență și valorile morale, și dreptatea și pacea socială, și istoria, și identitatea națională… Observați? Nu trebuie decât să ne ȚINEM de ele, prin educație continuă, educație continuă, educație continuă

Mai mult decât atât, suntem oaspeții vremelnici și neînsemnați ai acestui Timp, ai acestui Loc, ai acestui Univers. Cu alte cuvinte, suntem chiar Fii Timpului, ai Locului, ai Universului. Ne-au primit şi ne-au susținut ca niște mame ale noastre. Ce bine ar fi dacă noi toți am ține să le omagiem cu la fel de multă strădanie, zel, ardoare… Nu trebuie decât să ne ȚINEM de ele.

Și, chiar mai mult decât atât, cum ar fi dacă le-am trata pe toate ca de 8 Martie? Hai, că putem. Prin educație continuă.

Reclame

8-9 noiembrie, mereu și mereu

Acum 33 de ani, pe 8 noiembrie, plecam de acasă in rochiţă şi şlapi, cu tramvaiul, la Maternitatea Cuza Vodă din Iași. Era cald, ca vara. ”Vara iernii” – acea perioadă de la începutul lui noiembrie când vine un val de căldurică… Aveam semne că în curând voi deveni mămică… Eram veselă și plină de încredere. Așteptarea avea să ia sfârșit! Aveam să aflăm ce va FI! Pe atunci nu aveam ecograf. Aveam asistente și moașe care ne priveau burta din profil să vadă cât de țuguiată e. Băiat sau…? Azi ne amuzăm de asemenea practici. Dar atunci așa era.

De la început! 8 – cald, rochiță, șlapi, tramvai, internare. A doua zi, așa, pe la un prânz, a venit pe lume Alexandra, căreia i-am spus și Gabriela, întru gloria Sfântului Arhanghel Binevestitor! 

Dacă Alexandra are o constantă în 33 de ani, această constantă este că inima mea a fost pur și simplu răpită de frumusețea, valoarea și inteligența ei.

Nu-mi fusese deloc ușor să o port. Fizic, trupul pare că s-a opus mereu. Eram o tânără care mergea dimineața 5 stații cu autobuzul la serviciu. Slăbuțăăă, slăbităăă de marele meu secret din pântec. Rezistam cale de două stații, iar la a treia eram prima la ușă! Săream repede lângă un copac, mă țineam de el…  Odată am auzit în spatele meu: ”Vai de ea! Așa tânără și beată la ora asta!”. Nu-mi păsa de nimic, eram imună la reputația pe care mi-o construiau neștiutorii…

Cred că ceea ce că m-a dominat în anii de creștere a Alexandrei a fost uimirea. Ambele mele fete au fost păstrătoare și continuatoare a ceea ce am avut eu mai prețios. Doar că eu nu am avut îndeajuns de mult talent cum au ele – una la desen și științe exacte, alta la muzică și comunicare… Dumnezeu a fost darnic și le-a dat din belșug LOR, ca să mă mulțumească înmiit pe mine!

Ei bine, Alexandra a fost primul meu profesor de parenting, ca într-o educație inversă, întoarsă către rădăcini. Ea m-a crescut, m-a învățat să iubesc, să ascult, să am răbdare, să privesc lumea și să-i gust frumusețea. Ea m-a învățat smerenia, ascultarea, durerea, atașamentul și non-atașamentul. Ea m-a învățat să am încredere când mă tem. Și m-am temut mult… Tot pe când era ea mică L-am cunoscut pe Dumnezeu și I-am dăruit fără rezerve viața mea.

”Copiii voștri nu sunt ai voștri… Ei vin prin voi dar nu din voi…” Înțeleptul Khalil Gibran și cu mine avem aceeași credință. Doar ca Daruri îmi privesc copiii și mă simt onorată cu titlul de glorie MAMĂ, pe care, ce-i drept, îl plătesc cu fiecare respirație, de 33 de ani încoace. Și mă străduiesc ca fetele mele să mi-l acorde în continuare. Și simt multă recunoștință când ele mă strigă ”Mama!”

Am greșit mult, ca Mamă. Nu mai pot lua înapoi nici un cuvințel, nici o pedeapsă, nici o clipă de neatenție sau nedreptate, nici o mustrare. Îmi pare rău și îmi cer iertare continuu de la fetele mele. Și, în sinea mea, chiar mă mir că ele mă mai ascultă și mă iubesc în continuare. Ba chiar Alexandra, mamă la rândul ei, mă onorează cu întrebări. Dacă ești mamă, observă, te rog, de îți mai cer părerea copiii tăi, ajunși adulți. Îți mulțumesc, Alexandra!

Și cum vă spuneam, pe 8 noiembrie 1983 era o zi de vară. Pe 9 noiembrie cerul era senin, soarele era tot acolo, doar că apăruse ceva nou sub el: o mică răsuflare! Iar după amiază, pe când îmi țineam fata pentru prima oară în brațe și mă minunam atingând cu sfială degețelele ei mici ieșite prin scutec, mă uit pe geam și văd… primii fulgi… pe cerul albastru…

S-a cârmit tot firmamentul spre iarnă și ți-a trimis în dar toată puritatea de cristal a acelei zile de ger însorit. Iar eu îți spuneam: ”Uite, Alexandra, îngerii dansează de bucurie că te-au văzut și le cad fulgii”…

De 33 de ani încoace, pe 8 și 9 noiembrie mă simt din nou în acea stare de grație, în deplin contact cu Cerurile, ca într-o perpetuă refacere a miracolului numit naștere.
Azi Alexandra e adult și reeditează, la rândul ei, trăiri de mamă. Mereu și mereu… ne uităm la vârful de lance al familiei, la Isabella. Ea e soarele, iubirea și bucuria noastră, a întregii familii.

Iar eu mă retrag undeva, în spatele fotografiei, acolo unde imaginea e mai blurată, un pic încețoșată…

Dar ce rămâne după toate acestea, e convingerea că, undeva, într-un pliu al frânturii de Univers și de timp în care s-a întâmplat să mă aflu, ceva-ceva bun, tot am făcut și eu în colaborare cu Dumnezeu.

La mulți ani, Alexandra Gabriela! Non omnis moriar!

gab

Scrisoare pentru fiicele mele și nepoata mea

Azi vreau să îți transmit niște gânduri despre protecția psihică și spirituală, copila mea. Vin vremuri diferite. Nu va mai fi ce a mai fost până acum . Vremuri mai grele… Sau mai ușoare… depinde de spiritul tău.

Pregătită – Un prim țel ar fi: să fii pregătită pentru orice vine în viața ta. Căci nu va fi bun sau rău, pur și simplu va fi o consecință a alegerilor tale. Cele mai multe alegeri sunt definitive, dar poți ajusta mereu, dacă ești atentă la mesajele intuiției. Și vei avea tot mai multe șanse, dacă vei învăța din experiența maeștrilor.

Protejată. Întotdeauna vei fi protejată de dragostea lui Iisus. Niciodată nu vei fi singură. Ai fost creată ca ființă perfectă, din iubirea lui Dumnezeu pentru tine. Iubirea există mereu și va exista de-a pururea. Ce ai tu de făcut e doar să înveți s-o simți și s-o dăruiești.

Realitatea și Universul – Află cum funcţionează cu adevărat Universul şi efectul pe care îl au legile sale în crearea Realității tale. Realitatea pe care o percepi tu, deci Adevărul tău, este doar rodul minții tale iar toți ceilalți vor percepe altă Realitate. Există o Realitate Obiectivă și multe Adevăruri Subiective. Așa că, fii liniștită. ”Totul e perfect/ibil în Realitatea mea…”

Află ce este Spiritul. Găsește căi de a-ți dezvolta componenta spirituală a ființei tale. Așa cum am vorbit acum mulți ani, toate marile spirite ale umanității au trăit pentru tine. Și Iisus, și Beethoven, și Mozart, și Michelangelo… toți. Hrănește-ți spiritul și sufletul cu perfecțiunea lumii. Trezește-te și culcă-te cu credința asta în suflet. Folosește asta. Pune-ți spiritul tău și sufletul tău în slujba vieții, în slujba a tot ceea ce există. Acesta e rostul tău. Preamărește și onorează Creația și Creatorul.

Roagă-te. Pornește cu o rugăciune, lucrează rugându-te și mulțumește la sfârșit pentru ajutor și protecție, extinzând la Tot. Roagă-te și mulțumește lui Dumnezeu neîncetat. Ai toate motivele.

Găsește îndrumători spirituali – Descoperă secretele celor puternici, liniștiți, senini. Citește literatură spirituală, caută mentori care să te îndrume și modele de urmat. Intră într-o rețea de persoane dezvoltate spiritual, află cum se protejează și sprijină unii pe alții. Crede. Iubește. Nădăjduiește.

Putere, forță și energie – Învață fundamentele și diferențele dintre putere și forță, învață despre legile energiei. Totul e energie. Ține minte și aplică.

Tăcere şi Liniște – Uneori cuvintele nu sunt opțiunea cea mai bună. Învață tăcerea și ascultă puterea din liniștea ei. Folosește Puterea, nu Forța. Puterea e tăcută, Forța e zgomotoasă.

Cuvinte puterniceLa început a fost Cuvântul… Știi la ce mă refer. Descoperă cum poţi utiliza vocabularul ca pe un instrument de putere şi ce cuvinte specifice îți vor da putere și mai mare. Transformă-ți vocabularul. Ești liberă, e simplu și e gratuit. Împuternicește oamenii cu cuvintele tale.

Cultivă-ți sufletul – Grija pentru sufletul tău și al altora joacă un rol crucial în procesul de protecţie psihică. Gunoiul din materie, ca și cel energetic, funcționează după aceleași legi: se transformă, dar nu dispare. Niciodată nu scăpăm de gunoiul aruncat: el rămâne tot pe planeta noastră. Tot așa, gunoiul care intră sau iese din sufletul tău, rămâne tot acolo. Chiar dacă tu crezi că l-ai dat altuia. Verifică. Gânduri de invidie, gânduri descurajatoare, vorbe grele sau bârfe nevinovate, intenții nepotrivite. Toate sunt în sufletul celui ce le trimite. Poate sub formă de sentimente refulate, de ”judecăți”, de supărări, de tristeți sau dezamăgiri.

Dăruire. Nimic nu funcționează fără dăruire. Dăruiește și dăruiește-te. E valoarea cea mai împlinitoare și porunca lui Iisus: ” …și pe aproapele tău ca pe tine însuți!”. Servește sufletele altora, ajutându-le să găsească o cale de înălțare.

Filtrează Negativismul – Identifică sursele de mesaje negative pentru mintea și sufletul tău. Închide ușa vizitatorilor nepoftiţi. Sau dă-i afară pe cei ce sunt deja acolo: gânduri, amintiri, mesaje din trecut. Chiar dacă sunt mesaje parentale. Descrie-ți propria Realitate, nu mai lăsa umbrele vechi să o facă pentru tine.

Relații încurajatoare – Relațiile tale sunt cheia pentru o viaţă împlinită. Frecventezi medii care te încurajează și te pun în valoare sau care te sustrag de la propria ta misiune? Înveți, crești spiritual, profesional, emoțional sau doar te distrugi? Dăruiești și simți iubire necondiționată și compasiune?

Onorează-ți casa și familia: Căminul și familia sunt sursa ta de pace, putere și protecție psihică. Acolo ești cel mai Tu. Oferă liniște psihică, iubește, iartă, înțelege, sprijină. Roagă-te pentru toți ai tăi, cei care au fost, cei care sunt și cei ce vor veni după tine.

Onorează-ți mintea. Învață despre minte, despre subconștient și supraconștient. Pune în aplicare. Rolul subconștientului este să te apere și să te țină în funcțiune sănătoasă, așa că poți avea încredere în el. Fă doar ce simți, nu ce gândești sau calculezi. Urmează-ți instinctul. E busola ta cea neîntinată.

Onorează-ți afacerile – Etica în afaceri va fi primul lucru pe care îl poți aplica în muncă, astfel încât să ajustezi aspectele împlinitoare ale vieții tale.

Soluționează problemele una câte una. Gestionează corect problemele pe care le ai: fă o listă și ocupă-te de ele. Există trei moduri: a rezolva, a dizolva și a soluționa problemele. Când rezolvi o problemă, ea dispare temporar. Când dizolvi o problemă, îi schimbi/redefinești contextul și problema dispare de la sine. Nu o vei mai întâlni. Când soluționezi o problemă, se pare că ești cel mai câștigat: ai făcut o schimbare în tine. Fiecare problemă apare la un anume nivel de dezvoltare. Soluția ei e la un nivel superior. Bucură-te de probleme ca de daruri ale Domnului, ca să te poți înălța.

Schimbare. Spirala Universală a Schimbării te învață că instrumente excelente de soluționare a problemelor sunt: Iertarea, Acceptarea, Plecarea, Despărțirea, Descătușarea, Împăcarea. Găsește și altele și vei avea Pace. Schimbarea e o lege a firii. Folosește-o. 

Viaţă şi moarte: frica de moarte este destul de copleșitoare la unii. Evoluția ta spirituală va înlocui, în mod delicat, frica cu înțelegerea și, mai apoi, cu serenitatea. Totul este o transformare, o evoluţie. Tu eşti o za în lanț, legătura pentru cei ce vin după tine.

Valoare experienţei – Experiențele spirituale ghidate vor fi de mare ajutor. Învață să taci, să meditezi, să postești la orice viciu și să faci, treaptă după treaptă, loc virtuților în viața ta.

La această dată, atât m-am priceput să vă spun, dragile mele copile.
Cu iubire, Mama.