Arhive etichetă | învățare

Privindu-ne în Oglinzi

Îmi amintesc povestea Singurului Ucenic. Se spune că exista un timp binecuvântat când toată lumea ajunsese la stadiul de Maestru. Nu rămăsese decât un singur Ucenic. Acela eram Eu.

Întâlnirile cu Maeștrii ne inspiră! Sau exteriorizăm partea noastră luminoasă, sau scoatem la iveală Umbrele noastre. Aceasta – pentru că suntem cu toții conectați energetic și tot ce se întâmplă în interiorul nostru are consecințe în exterior. Tot ce se întâmplă în mine este și în tine.

La ce ne folosește această cugetare?

La a ne da răspunsul la întrebarea: de ce întâlnim oamenii pe care îi întâlnim pe drumul nostru prin viață?

Fie că suntem mulțumiți de relația cu cineva, fie ni se pare că acea persoană este pusă în existența noastră doar ca să ne aducă necazuri, cu siguranță secretul e la noi, la tiparele și filtrele propriei noastre gândiri. Judecăm persoana. Când suferim, suntem ”despărțiți” de ea. Când o admirăm, suntem mai ”apropiați” de ea. Dar, de fapt, noi sesizăm aspecte cu care intrăm ”în rezonanță”, indiferent cum ne poziționăm emoțional și rațional.

Tot ceea ce detestăm și respingem la celălalt scoate în evidență probleme și inconveniente nerezolvate încă în noi înșine. Deși este dezagreabil să recunoaștem, momentele când ne ofensează comportamentul cuiva sunt chiar semnele că el “ne atinge unde ne doare”, adică acolo unde conservăm o problemă activă, nesoluționată. Spunem despre celălalt că… ”nu e rezonabil”. Ba bine că nu! Exact acel aspect deranjant e în rezonanță cu problema noastră. Doar că ego-ul nostru, ocupându-se cu buna imagine a importanței noastre, are de suferit. Și nu ne place… noi vrem să ne simțim importanți și fără de pată. Și să nu fim treziți din iluzie… Partea bună a lucrurilor este că acela e momentul în care “Oglinda” ne dezvăluie o situație pe care suntem pregătiți să o rezolvăm. Sau, și mai acut: Trebuie! Creșterea se face, de cele mai multe ori, cu durere. Avem nevoie de un ”des-cântec”…

Tot ce admirăm la alții are un corespondent în calități și aptitudini dovedite sau încă nedezvăluite din noi înșine. Dacă nu le-am avea în noi, nu le-am putea vedea în alții. Le sesizăm pentru că rezonează cu o energie identică ce vibrează în adâncul ființei noastre. Suntem la unison cu acel aspect, ca atare el ne ”în-cântă”. Suntem pregătiți să recunoaștem, să cultivăm sau să onorăm mai mult acea trăsătură. E un “semn” care ne conștientizează acest potențial interior de dezvoltare.

Ca ucenic, îți poți adresa câteva întrebări utile:

  • Cu ce scop a apărut această persoană în viața mea? Care e mesajul pe care mi-l transmite despre mine?
  • Ce nu-mi place la aceasta persoană?
  • Ce mă face să o vreau cât mai departe de mine?
  • Ce îmi place la această persoană?
  • Ce am eu de învățat de la această întâlnire
  • Care este partea mea de responsabilitate în această situație?
  • Ce învăț DESPRE MINE din modul de a stăpâni / conduce / gestiona relația noastră?

Poți alege să privești cu ochi mulțumitori pe cei care te supără, te deranjează: gândește că TE privești, de fapt, în Oglindă.
Apoi, poți întoarce privirea către tine. Acolo, poți căuta de unde provine neacceptarea, ce mai ai de cunoscut și vindecat în ființa ta. 

Cel mai nesuferit om îți poate deveni un Maestru Învățător.
Poate ar fi cazul să îi multumeşti.

Ce este pe deplin învățat, nu se va mai repeta, spune un Maestru. Observă cum au dispărut și au apărut Oglinzi în viața ta. Vei trage o concluzie înțeleaptă pentru viitor. În fond, totul este desprte TINE și niciodată despre ALȚII.

Perpetuarea Adevărului intern

Unde îți îndrepți Atenția, acolo îți îndrepți Energia, deci dai Vitalitate unui subiect la care te gândești. Îl îmbrățișezi și îl ”hrănești” ori de câte ori ți-l amintești. Chiar dacă e neplăcut, tot îi oferi găzduire, îl primești în viața ta, îi oferi spre consum resurse importante. Și el își face cărare, apoi cuib. Tu pui sămânța… el știe ce are de făcut.Cum niciun gând nu vine singur, simpla privirea asupra unuia singur,  atrage alte gânduri de aceeași frecvență (din aceeași… ”familie”). Musafirul tău își aduce neamurile.

Cum îți consumi gândurile? Prin Cuvinte. Dialog Intern. Ce fac cuvintele în mintea ta?
Dialogul Intern pozitiv generează Cuvinte încântătoare.
Care generează Reprezentări Interne frumoase.
Care generează Emoții plăcute.
Care generează Comportamente agreabile.
Care generează Rezultate convenabile. Pentru tine și ceilalți din  mediu. Și ce îți spui tu sau îți spun ei?
Cuvinte încântătoare.
Care generează Reprezentări Interne frumoase….

Observi ciclul?

Când îți spui ”Azi arăt ca o floare””… la ce te gândești? Ce Reprezentări Interne ai?
Dar când gândești: ”Vaccinurile…” la ce te gândești? Care este fratele acestui gând? Te rog să îl observi. Ce Reprezentări Interne ai? Sunt deja prezente câteva dezacorduri legate de păreri pro și contra, eventual un mic conflict interior (”să fac sau să nu fac vaccin copiilor mei… dar dacă…”)?

Ei bine, aceste exemple sunt niște ”capete de paragraf” în gândurile noastre.
Evident, un paragraf durează cât durează…. Cât îi dai tu voie să dureze sau până ceva extern (mai puternic) îți ”atrage Atenția” și declanșează alt șir de gânduri, începând alt dialog Intern/extern. Știi asta, de la copiii mici: când nu vrei să îi lași supărați, le atragi atenția asupra unui alt stimul. Și ei își schimbă starea aproape instantaneu. Starea este rezultatul unui ”paragraf” care conține cuvinte, reprezentări interne, ceva fiziologie, emoții, comportamente…

Ai circa 60.000 de gânduri într-o zi… câte paragrafe s-au scris azi în romanul vieții tale? Cine le-a scris? Despre ce vorbesc ele? Dacă ar fi să le recitești (și ori de câte ori povestești ceva din trecut, nu faci decât să repui un paragraf pe tapet), pe care le-ai reciti? Ce te entuziasmează? Ai observat că, ori de câte ori repovestești o întâmplare, o faci cu aceleași cuvinte, nu-i așa? Pentru că vrei să recreezi Starea!

În afară de vocabularul personal, avem și un stil personal de a ne crea paragrafele sau de a le reitera. În romanele noastre avem paragrafe negative, cu și/sau despre emoții distructive, situații devastatoare, paragrafe încurajatoare, simpatice, pline de veselie, ghidușii, cateva paragrafe cu recunoștință, respect sau cu iubire, adorație, sau paragrafe cu gingășie, minuni, afecțiune… mii de paragrafe zilnic se scriu sau se reiterează în romanul trăit al vieții noastre. Toate acestea sunt declanșate de Atenția pe care o dăm la stimuli interni/externi și sunt descrise de Cuvintele pe care ni le spunem.

Ori de câte ori cineva este cu mintea în trecut, nu face decât să perpetueze un Adevăr intern și are tendința nu numai de a-și ocupa Prezentul cu el, dar și de a-l proiecta in Viitor. Observă asta. Meditează.

Alege să îți construiești viitorul pe care îl dorești. Dacă tot e ca Viitorul să fie contaminat de Trecut, alege să fie perpetuate doar acele momente consumate în stări de măreție, de mulțumire, de congruență, de deplină claritate și de tot ce ai nevoie ca resurse. Perpetuează-ți ACEST Adevăr intern.

Tu poți construi, ca un scriitor tot mai experimentat și mai înțelept, un roman tot mai surprinzător pentru valoarea lui.
l5c6D8

SUferință – SUficiență – SUveranitate

Ce vrem noi de la Sistem?
Locuri de muncă, câini comunitari îngrijiți, școli, creșe, învățământ și educație cu programe reformate, pensii mai mari și pușcării mai pline/goale, alte locuri de muncă, reforma sănătății, taxe juste, utilizarea corectă a resurselor, respect pentru valori…

Cu ce o ard EI?
Discuții despre panseluțe și palmieri, fântâni arteziene, căsătorii LGBT, corectitudine politică (gen ”Season greetings!” în loc de ”Hristos a Înviat!”), spitale – nu catedrale, cătușe, vacanțe și pușcăriabili la putere, o mătușă a dat 30 de ouă la un doctor și e dusă cu duba la București, una jură pe Biblie duminica la biserică că ea însăși era cea care a votat…

Și noi ce facem? Noi SUferim și reclamăm: Nedreptate, Dezamăgire, Trădare! Noi LE cerem să rezolve cauze mari. Ei NE pierd în detalii mici.

Cu alte cuvinte, NOI (Victimele aflate în SUferință) le cerem LOR (Salvatorilor) să … (verb)…. Cine dă vina pe Sistem și vrea cu orice chip ca El să se reformeze, să se îmbunătățească pentru mai mult… (orice)… are implicit intenția de a perpetua relația Victimă – Persecutor – Salvator.

Sună rău, nu-i așa? Mai citește o dată fraza de mai sus. Apoi, meditează la asta: mai multă SUferință înseamnă Mai-Mult-Salvator (Sistem). Mai-mult-Salvatorul dorește… mai multă justificare (SUferință), deci are nevoie de un Mai-Mult-Persecutor. Așa că, Mai-Mult-Salvatorul hrănește Mai-Mult-Persecutorul, pentru mai multă legitimare…. Culmea e că Persecutorul și Salvatorul poate fi, în mod nostim, una și aceeași entitate, în această ecuație! Pentru că nu este nevoie ca Persecutorul să fie real, este suficient să fie perceput sau (cel mai economic) doar imaginat… 🙂

Care e Soluția?
La limită, dacă nu ar exista SUferință, nu ar exista Salvatori. Soluții, Sisteme, Societăți, Strategii, blablabla, ar dispărea. Pe apa Sâmbetei. S-ar dizolva. Fiecare dintre noi și-ar fi auto-SUficient la nivel familial, tribal, local…

Pentru că toată lumea știe clar care îi este SUferința, ar putea defini oarecum cum ar fi propria SUficiență, să ne amintim ce înseamnă SUveranitatea (cuvânt nemaiauzit de 26 de ani în spațiul public).

SUveran – Persoană sau colectivitate care e liberă să dispună de soarta sa, de actele sale, de interesele sale etc. DEX.
Cum poți tu ajuta Alep, Bangladesh sau un cutare de nu-știu-unde? Sigur că nu prea poți. Dar, în timp ce te gândești, discuți sau te revolți despre soarta lui, mintea îți este ocupată cu acea cauză, în loc să îți fie ocupată cu elaborarea unei soluții pentru familia, comunitatea ta, cartierul tău. Mai mult, tineretul are o nouă cauză. El caută Pokemoni. Ei bine, SUveran acum nu e cel care îți domină pământurile, pădurile, apele (care?). Ci cel care îți domină mintea. Cu alte cuvinte, tu ești liber să îți decizi soarta. Dar, oare, mintea ta e acolo?

Nu vi se pare ciudat că noi, pe măsură ce tot ne îndreptăm cererile (îndreptățite) spre Salvator, solicitându-i tot mai multă … corectitudine, transparență, modestie, inteligență, blablabla… de fapt hrănim o hidră care devine tot mai mare ca dimensiuni și mai rapace pe măsură ce se ”îmbunătățește”?

Mai mult ajutor social înseamnă, de fapt, mai multă neajutorare a clienților, menținuți, în acest perfid mod, în starea lor de letargie. De ce te-ai ridica să culegi para mălăiață, dacă ea e cade singură? Mai mult ajutor social atrage mai puțină școală, mai puțină muncă, mai puțină instruire și educație, mult timp liber, mai multă infracționalitate și, ca atare, mai multă contribuție a societății, în ansamblul ei, la justificarea și întărirea Salvatorului.

Cum ar fi viața dacă fiecare dintre noi ar fi plin de Bravură, Cutezanță, Încredere, Stimă de sine, Putere interioară, Năzuințe înalte, Sănătate, Responsabilitate, Grijă față de aproapele, Iubitor de natură, Păstrător de valori înalte, Autor al propriului destin, Liber, SUveran și Conștient?
🙂

Ei bine, dacă eu nu critic Sistemul, nu înseamnă că îl laud sau îl aprob. Pur și simplu am învățat să îl ignor. Nu îi mai dau energie Mentală, Emoțională sau Vitală. Doar așa pot să părăsesc rolul de Victimă dezamăgită. Și mă străduiesc să mi-l construiesc pe cel de persoană conștientă, responsabilă și cât mai autonomă. Care se dezvoltă sustenabil. Cu cât sunt mai fericită și independentă față de El, cu atât sunt mai SUverană.

Elemente de comunicare eficientă: Congruența

Ți s-a întâmplat vreodată să spui una și să se înțeleagă alta? Sau răspunsul cuiva să pice într-o conversație … ”ca nuca-n perete”? Sau să simți teamă la un examen și să vrei să pari sigur pe tine?

Comunicarea este atât de importantă! Poți înfiripa sau rupe o relaţie, este esențială pentru succes şi reflectă stima de sine.

Comunicarea este învăţată. Poți învăţa să comunici eficient, ceea ce îți va ridica stima de sine prin rezultatele obținute, îți va îmbunătăţi relaţiile şi performanţa profesională.

Poți comunica în mai multe feluri. Cuvintele și conținutul lor reprezinta doar circa 7% din mesajul tău. Întregul tău corp transmite celorlați starea ta de spirit, gândurile sau sentimentele pe care le ai. Observă și tu pe cei din jur și află ce ”spun” prin:
• Aspect fizic
• Postură
• Mișcări voluntare și involuntare ale corpului, inclusiv tensiunea musculară
• Gesturi
• Expresia facială (mișcarea sprâncenelor, a buzelor, a nărilor, ridurile etc)
• Culoarea pielii, transpiraţie
• Ochi: mişcare, umiditate, expresie, concentrare
• Parfum

Când vorbești, vocea ta comunică prin:
• Volum
• Timbru
• Cadenţă
• Tonul şi accentul
• Fluiditate
• Enunţare

Hai să studiem câteva elemente ale comunicării eficiente:
1. Congruență
2. Curtoazie
3. Concizie
4. Claritate
5. Simplitate
6. Cunoaștere
7. Moment
8. Asertivitate

1. Congruenţă
Noi spunem propriul adevăr în cele mai mici amănunte, întotdeauna. Agenții vamali o știu cel mai bine. Ochiul lor exersat recunoaște lesne semnalele pe care corpul le transmite: ceea ce nu spui, corpul tău dezvăluie.

Două condiții bune pentru congruență sunt autenticitatea și onestitatea.
Autenticitatea: Există o realitate, dar mai multe adevăruri. Adevărul tău rezultă ca urmare a interpretării realității prin filtrele tale, ghidat de anumite interese conștiente sau nu. Autenticitatea ta apare ca o rezultantă a exprimării propriului adevăr printr-un mesaj clar.

Onestitatea are mai mult de-a face cu intenția și sentimentele tale. Spune întotdeauna ceea ce crezi sau simți. Probabil crezi că faci deja acest lucru, dar lipsa de onestitate este mai frecventă decât îți închipui. Nu este vorba despre a spune minciuni, ci despre a fi de acord pe dinafară și a refuza pe dinăuntru (sau invers). De câte ori ai refuzat o prăjitură pe care, totuși, dacă gazda ar fi insistat în oferta sa, ai fi savurat-o cu plăcere? De câte ori ai afimat zâmbind ”mă simt bine, n-am nimic”, deși în interiorul tău erai frământat de tristețe, mânie sau furie? Onestitatea înseamnă să transmiți ce simți și ce crezi interlocutorului tău cu toate mijloacele tale: verbal, nonverbal și paraverbal.

De ce nu suntem uneori onești? Iată câteva motive:
• Vrei să eviți un conflict.
• Nu ai încredere în celălalt.
• Vrei să fii plăcut/acceptat.
• Vrei să eviți judecata sau critica cuiva.
• Ţi-e frică să nu faci o greşeală.
• Vrei să protejezi sentimentele cuiva.
• Nu vrei să pui în pericol o relație la care ții.
• Nu ești obișnuit cu asta!
• Nu vrei să-ți petreci timpul vorbind despre/focusând pe ceea ce te deranjează: consideri că nu e timpul, locul sau anturajul potrivit.

Imaginează-te la o petrecere: cineva îţi pune o întrebare personală la care nu vrei să răspunzi. Ai o problemă, deja! O poți evita: schimbi subiectul, ignori persoana, ca și cum n-ai fi auzit, schimbi locul/ grupul, te servești cu ceva sau îți umpli gura cu mâncare. Cum este interpretat de către celălalt acest comportament al tău? Evaziune, evitare, lipsă de politețe, de considerație etc.

Totuși, ce te-ar costa să răspunzi: „Pentru mine e o temă pe care prefer să n-o abordez acum/aici. Ai și tu subiecte cu adevărat personale, așa e?” sau „Nu ne cunoaștem atât de bine ca să ne confesăm, nu-i așa?” Răspunsurile de mai sus sunt mai puțin neplăcute decat un comportament evaziv.

Atunci când cuvintele tale nu se potrivesc cu ce e pe dinauntru, trimiți un mesaj mixt, care confuzează pe celălalt. Un exemplu comun este: spui că ești bine, dar limbajul corpului dezvăluie faptul că nu ești deloc mulţumit. Interlocutorul tău devine confuz şi nu ştie cum să reacţioneze: deci nu poate simți încredere în tine. Astfel, poți obține îndepărtarea chiar și a celor mai buni prieteni.

Congruența este calea cea mai sigură către exprimarea sinelui tău autentic. Merită! Unicitatea ta e importantă și toți avem nevoie de ea.

Încrederea în sine

Încrederea în sine este una din sursele puterii noastre. Lipsa încrederii în sine este una din sursele de forță!

Forța agită, neliniștește. Puterea liniștește.

Forța apare și dispare. Puterea, nu. Ea doar este.

Recunoști diferența dintre forță și putere așa cum recunoști adolescenții îndrăgostiți. Câtă vreme nu au pe nimeni anume, sunt zgomotoși, demonstrativi, plini de ego. Asta e forța tinereții.  Când găsesc o persoană căreia să i se dăruiască, se cufundă în tăcere, reverie, liniște interioară, bucurie adâncă, tăcere… Asta e puterea dragostei.

Oamenii cu încredere în sine simt pace. Ceilalți stau în defensivă și sunt plini de stres.

Oamenii cu încredere în sine urmează în liniște un lider, nu au suspiciuni, au încredere în alți oameni. Pot deveni lideri la rândul lor. Celalți… se mai gândesc, mai verifică.

Oamenii cu încredere în sine mai degrabă tac. Ei doar sunt. Nu caută să demonstreze.  Aleg ușor , se hotărăsc repede, vorbesc cât se cuvine… Ceilalți umplu timpul cu vorbărie, ca să ascundă frica… Trăiesc în trecut ca și cum ar fi legați de câteva evenimente cu un perpetuu reload.

Oamenii cu încredere în sine sunt smeriți și primesc sarcini simple, chiar umilitoare, cu mare ușurință. Fac voluntariat, sar la nevoie, nu umblă după recunoașteri, se pun la dispoziție fără efort. Nu se plâng. Ei construiesc zâmbind. Ceilalți  par preocupați, chiar încruntați.

Oamenii cu încredere în sine au charisma. Apariția lor într-o sală plină se simte. Lumea întoarce capul către ușă. Ei nu se grăbesc, au un ritm propriu.

Oamenii cu încredere în sine reușesc. Ceilalți, au circumstanțe potrivnice.

Oamenii cu încredere în sine evoluează și sunt dispuși să învețe mereu. Ceilalți, apără mica lor persoană.

Oamenii cu încredere în sine își recunosc greșelile, învață din ele, se schimbă. Le repară. Ceilalți au mereu dreptate.

Oamenii cu încredere în sine nu poartă ranchiună, sunt liberi de sentimente negative. Ceilalți fac subiecte de conversație din asta.

Oamenii cu încredere în sine se aseamănă cu apa. În orice stare de agregare, omniprezentă,  necesară, mereu aceeași, permisivă. Ceilalți se aseamănă cu vântul. Mereu altul, mereu nu-și găsesc locul.

Oamenii cu încredere în sine cresc încrederea altora în ei înșiși. Ceilalți își măsoară mereu … forțele.

Oamenii cu încredere în sine cred. Ceilalți, doar știu.

Oamenii cu încredere în sine…