Cum de… tot atâta… 8 Martie?

NU există sărbătoare mai apreciată, mai respectată, mai bine ținută de poporul român, de la vlădică până la opincă, fără osebire de gen, etnie, orientare religioasă, apartenență ori preferință politică decât 8 Martie. Vă spune un specialist în sărbători care aproape 20 de ani a servit poporul român de la pălmaș la majoritatea instituțiilor private sau particulare, Președinția și Casa Regală cu cadouri, felicitări și flori. Nici Crăciunul care ține două luni, nici Anul Nou, nici Sf. Parascheva sau orice alt sfânt din calendarele lumii, nu sunt sărbători cinstite ca această binecuvântată zi. 

Balanța este înclinată clar. Pare că nu se poate altfel. Nici nu ne putem imagina cum ar fi ”8 Martie” scris cu litere mici. S-a scris ceausescu, iliescu… tot ce vrei. Dar 8 Martie? Pare un sacrilegiu pe care nu îl putem comite.

Pare imposibil să fie altfel.

Mă întreb: de ce?
Unii au zis, după ”89, că e o sărbătoare comunistă și nu prea mai contează. S-o eliminăm odată cu apa din ligheanul revoluționar. Să citim în Wiki… un fragment de istorie: ”După Revoluția din Octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai și Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică”. Sovietică? Deci – dezagreabilă! Dar poporul nostru s-a ținut! S-a ținut în formă continuată, ca să vorbim în tonul epocii.Alții atrag atenția asupra Sărbătorii de mâine, a celor 40 de Mucenici. Dar poporul a rezolvat. Se vând sfinți și mucenici de post și de dulce la brutărie și supermarket și câștigăm timp să sărbătorim azi. AZI! 

De ce? Pe orice parte ai lua-o, explicația nu e suficient de completă.

Dacă o iei pe partea visului: Nu cred că se gândește cineva la menținerea peste veacuri a unui obicei sau la crearea unei convingeri naționale.

Dacă o iei pe partea simplității, a lipsei de efort: Nu este mai simplu să faci cadouri și felicitări de 8 Martie decât cele de Crăciun, de mărțișor sau de Paște.

Dacă o iei pe partea efortului minim: Nu este lipsit de efort, chiar de sacrificiu, să te ”descurci” în lume în ziua de 8 Martie. Chiar e destul de complicat, căci nimeni nu cunoaște doar o femeie.

Dacă o iei pe partea obligației: Nu suntem atât de datori unii altora încât să mergem cu daruri și buchete pe străzi ca niște cărăuși.

Dacă o iei pe partea galanteriei: Nici asta nu ține. Galanteria mai există doar ca nume de magazin de ațe și jartiere, inutile și acestea în vremea industriei ușoară care a înlocuit industria grea și, odată cu ea, și obiceiurile casnice, feminine. Gesturile cavalerești par niște idei prostești pe cale de dispariție, că doar femeia a luptat pentru egalitate cu bărbatul. Și corectitudine! Politică! E adevărat că o doamnă a cerut de curând eliminarea din programele educative a poveștii ”Frumoasa din Pădurea Adormită” fiindcă prințul a sărutat prințesa fără consimțământul acesteia? E real, adevărat și există. Corectitudine politică. Nu ne mai trebuie cavaleri, că doar școli de șoferi sunt pentru toate genurile, parfumurile și hainele sunt unisex, pe toate le putem face / procura oricare dintre noi. Cu toate acestea, băiețeii, adolescenții, tinerii, vârstinicii umblă de 8 Martie ca niște Pomi de Crăciuni împodobiți și le stă bine!

Dacă o iei pe partea diferențierii: Să te ferească Dumnezeu. Femeile sudor, macaragiu, vopsitor, prelucrător prin așchiere… chiar le-ați uitat? Bărbații șefi (adică bucătari), stiliști (adică frizeri și bărbieri), asistenți medicali, educatori de grădiniță…  sunt deja peste tot. Nu valorizăm.

Dacă o iei pe partea dragostei: Nu e destul. A fost deja Sf. Valentin, Dragobete, ocazii explicit legate de dragoste. Dacă o iei pe partea relațiilor, a aprecierii: Nu e doar pentru că toți avem o mamă, o educatoare sau o iubită, o soră, o profesoară, o prietenă sau o colegă dragă.

Dacă o iei pe partea profitului: Conștienizați ce mare tămbălău se face de Luna cadourilor. Așa de mare încât Pruncul Iisus a dispărut complet în competiția cu Moș Crăciun! EL pare că nici nu se mai înscrie în cursă. Dați o căutare la felicitări de Crăciun și trimiteți-mi una cu Pruncul Iisus care să nu fie o icoană sau o imagine stilizată în care personajul principal e Steaua. Deci, 8 Martie nu este un efect al publicității.

Dacă o iei pe partea exemplului celorlalți: este o sărbătoare internațională, un prilej de conștientizare, dar și Crăciunul și Paștele sunt sărbători internațional celebrate, au rădăcini mult mai spirituale și mai elevate, sunt celebrate de mai mult de o sută de ani. Mult mai mult…

E altceva dincolo de toate acestea, e un răspuns dincolo de emoțiile, sentimentele, visurile noastre ori de obiceiul recent împământenit. Cum se face că, dincolo de manifestarea exterioară, chiar trăim autentic valoarea și bucuria acestei sărbători? 

Eu risc un răspuns: e vorba de educație continuă.

E pentru că în casă și în grădiniță, în școală, fetele și băieții au fost învățați, an după an, cu osârdie, de către educatori că NOI SĂRBĂTOAREA ASTA O ȚINEM! O CINSTIM! Educație continuă. Copiii fac an de an, cu mânuțele lor mici, frumoase și sincere podoabe, scriu cu caligrafia lor plină de siguranță interioară și imprecizie exterioară ”La mulți ani” și primesc atâta bucurie și recompensă, încât amintirile astea au parfumul de Rai pe care am vrea să îl regăsim în orice timp al vieții noastre. Copiii ajung adolescenți și continuă. Ajung tineri și continuă. Ajung adulți, maturi, vârstnici și continuă să manifeste această apreciere, indiferent de exterior și de motiv. S-a internalizat, deja, o valoare care duce la un comportament aproape automat. Prin educație continuă.

Sigur că înjurăm de mamă, că ne certăm ori bârfim între noi, că avem de contestat (mai ales) femeile nepotrivite în locurile nepotrivite, sigur că trăim într-o societate (mai degrabă) a bărbaților… dar ținem sărbătoarea și măcar o zi ne curățăm de toate acestea. O zi de respect și apreciere.

Ne plângem mereu de una, de alta, ne asfixiem în propriile noastre urâțenii… Ce bine ar fi dacă noi toți am ține să omagiem și să manifestăm cu aceeași stăruință, seriozitate, perseverență și valorile morale, și dreptatea și pacea socială, și istoria, și identitatea națională… Observați? Nu trebuie decât să ne ȚINEM de ele, prin educație continuă, educație continuă, educație continuă

Mai mult decât atât, suntem oaspeții vremelnici și neînsemnați ai acestui Timp, ai acestui Loc, ai acestui Univers. Cu alte cuvinte, suntem chiar Fii Timpului, ai Locului, ai Universului. Ne-au primit şi ne-au susținut ca niște mame ale noastre. Ce bine ar fi dacă noi toți am ține să le omagiem cu la fel de multă strădanie, zel, ardoare… Nu trebuie decât să ne ȚINEM de ele.

Și, chiar mai mult decât atât, cum ar fi dacă le-am trata pe toate ca de 8 Martie? Hai, că putem. Prin educație continuă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s