Australia – note de călătorie XI – tot despre şcoală

Australia îmi pare o societate orientată pe educația copiilor.

Mersul la școală. În preajma fiecărei școli sunt treceri de pietoni și semafoare, fie și pe o străduță cu câte o bandă pe sens. De la câteva sute de metri distanță încep panouri cu atenționare și limitarea vitezei la 40 km/h. Parol d”honeur, nu am văzut pe cineva să meargă cu mașina cu mai mult de 10 km/h la orele de trafic intens cu copii. Aici graba nu pare a fi un sport național. Dar ce este interesant? La trecerile de pietoni stau, între orele 8-9.30 și 14.30-16, niște persoane (crossing supervisors) care, cu fluierul în gură, cu pancarte de Stop în mână, însoțesc copiii și adulții la trecerea străzii. V-am spus că până la 12 ani e ilegal să meargă un copil singur, deci un bunic te trece strada. Cei din cartierul nostru cred că au fost contemporani cu căpitanul Cook, cu bărbile lor albe de moş Crăciun. Dar cinste lor! Stau, vă mărturisesc, la 40 de grade la soare, la colţuri de stradă cu vizibilitate redusă ori la trecerea de pietoni, cu stoicism, zi de zi.

Dar sunt și excepții. Într-una din zile, la un semafor, pe o stradă goală, probabil prin zona unei școli, a venit o domnișoară (ce era pe partea cealaltă), a luat frumușel poziția regulamentară cu mâna întinsă în față și Stopul orizontal și ne-a trecut strada, zâmbind un pic jenată, pe Samia (18 ani) și pe mine. Noi i-am mulțumit și ne-am conformat.

Ei au uniformă, desigur, ca agenții de poliție. Aceeași atenție pentru copii am văzut-o și în Praga! Mai multe despre aceste bune practici locale,  aici.

Awareness. Conștientizare. Aici sunt multe alergii. Atenția pentru prevenire este foarte ridicată. (Am asistat la biserici la împărtășanie opțională – cu pâine obișnuită sau gluten-free, cu vin sau cu suc de strugure în păhărele diferite, fiecare cu păhărelul lui.) Deci, școlile au în programe creșterea awareness-ului privind factorii alergeni. Drept urmare, nu e de mirare să vezi la școală pe pereți semne care interzic anumite alimente (în cazul nostru, alune) considerate nepotrivite în colectiv. Am avut o întâmplare când am dat eu (care nu cunoșteam regulamentul școlii) Isabellei la școală o bomboană Rafaello cu care s-a întors acasă, căci doamna a verificat-o și avea alună înăuntru.
Am auzit o poveste de la o mămică al cărei copil are un coleg de clasă alergic la lactoză. Drept urmare, niciun copil din acea clasă nu are voie la școală cu niciun aliment care conține lapte (brânză, iaurt ș.a.). Conștientizare, incluziune, cum vrei să-i spui.

Assembly. Acest assembly este un fel de adunare-serbare, se face la fiecare două săptămâni și astfel se ține legătura școală-elevi-părinți. Mi se pare că lipsește festivismul și pare mai mult o activitate de creștere personală. Am mai scris câte ceva despre assembly aici.

Cum se face liniște. Am văzut cu ochii mei și am auzit cu urechile mele la assembly cum 400 de copii se liniștesc și rămân în tăcere absolută în 10 secunde, pentru că există o procedură de liniștire. Incredibil. Pentru cine este interesat, poate să mă invite în școala sau grădinița lui.

Trotinete, triciclete, biciclete. Mulți copii din apropierea școlii vin cu toate aceste mijloace de locomoție. Și lângă fiecare perete disponibil al școlii, parcări pentru toate acestea. Evident că nu sunt legate cu lanțuri iar curtea școlii nu este încuiată și nici polițist, jandarm ori security agent nu este angajat.

Atenția. Peste tot în suburbii există niște panouri care îți indică două lucuri: să observi și că ești observat. Sunt patru capete acolo, dintre care cel din ultimul plan este al polițistului. Cu alte cuvinte: fii atent, ascultă, privește, notează, raportează, fii implicat. Aware. Arată că îți pasă. Vă face să zâmbiți, nu-i așa?

Iată o întâmplare personală: azi eram cu Isabella în drum spre școală. Ea, cu trotineta, rula pe lângă mine și puțin în fața mea. Cumva ia un mic avans de vreun metru-doi din avântul pe care și-l face, apoi mă așteaptă. Pe traseu, de acasă până la școală, sunt două dealuri și o vale, cum spune Isabella. Valea e în apropierea școlii, în dreptul terenului de sport. Să tot fie o înclinație de jumătate de jumătate de jumătate de grad, dar copiii mici o simt. Trotineta /bicicleta este preferabilă pe traseu, căci copiii nu obosesc pe cei câteva sute de metri parcurși, se distrează, se încălzesc dimineața, iar sosirea acasă e o distracție, căci sunt doar un deal și două văi, nu-i așa? Înapoi la poveste. Și mergem noi așa pe trotuar, în fața noastră un părinte cu băiețelul lui de mână și, cumva, din cauza văii, Isabella ia o distanță de circa trei metri față de mine, ajungând în spatele domnului cu copil. Acesta simte, se întoarce, o privește și pur și simplu o barează (din reflex, pentru a opri mersul ei liber) până ajunge să ridice privirea, să mă vadă și să facă contact vizual cu mine, să dăm amândoi din cap că e ok, sunt aici. Totul a durat două secunde, dar vreau să subliniez cât de dezvoltată este atenția tuturor asupra tuturor (mai ales a copiilor). Nu fusese niciun pericol, nu era nicio viteză, trotuarele erau pline de lume cu copii, deci era de așteptat ca și acest copil cu trotineta să fie însoțit de cineva. Era safe. Omul a acționat din reflex.

 Apa. La școală, copiii pot bea apă de la un jgheab cu țâșnitori care funcționează acționate. Sub fiecare țâșnitoare este o căldărușă de fâș cu șnur, de circa 2 litri, pe care orice copil de 6-7 ani o poate ridica. La ce folosesc aceste căldărușe? Colectează apa care curge pe lângă gurița copilului. Când se umple, copiii sau adulții folosesc apa: o toarnă la rădăcina unui copac sau pe un strat de flori. Cum vi se pare? 

Reciclare, refolosire… inutil să vă spun că în fața fiecărei săli de clasă sunt mesaje și containere de reciclare, de prevenirea a risipei de orice, de conștientizare în legătură cu ecologia și respectul față de natură. Știați deja…

Părinții. Eu duc și aduc copilul zilnic. După programul de școală, stăm în curte cam jumătate de oră pentru joacă. Joaca este, de fapt, o activitate sportivă, căci locurile de joacă pentru prichindei sunt cu frânghii, inele, punți, tobogane… aparținătorii (de fapt, părinții) așteaptă. Eu îi observ. Ținută lejeră, mai mult mame. Cum tiparul de familie cel mai răspândit este mama-tata-trei copii, vezi o mulțime de mame cu unul în brațe, unul în căruț și unul la locul de joacă. Dreptul la concediul parental este patru luni. În rest, stai neplătită acasă. De fapt, nu stai, muncești și clădești familia.

Bunicii. V-am spus că vacanța durează puțin în comparație cu cea din sistemul școlar cunoscut de noi. Vorbeam cu o mămică despre asta și ea s-a mirat, întrebându-mă cum ne descurcăm noi, în România, când ei, cu șase săptămâni, abia reușesc să facă rost de ajutoare să țină copiii. Ei, vezi, aici e o diferență culturală foarte mare. Noi avem bunici, mătuși, frați mai mari, o vecină, copilul singur în casă cu ușa încuiată (ceea ce aici este ilegal). Dar în această parte de lume adulții sunt foarte activi la orice vârstă, inclusiv la peste 80 de ani. Și când spun activi, spun în acțiune, pe stradă, la cumpărături, în activități de voluntariat, în vacanțe, cu propria lor viață… nu la o cafea, la cofetărie… Cum reușesc? Ei bine, unul din răspunsuri este că fac sport de mici. Despre sport, altădată. Al doilea răspuns este că nu își propun să îmbătrânească. Al treilea răspuns este că poartă tot felul de cârje și instrumente de deplasare și așa merg peste tot. Seniorii sunt în continuă mișcare, deci, dacă ai copii, ar trebui să te descurci!

Implicare. În timp ce scriam aceste rânduri am primit un e-mail de la fiica mea care a primit un e-mail de la şcoală. Ia să vedem, ia să vedem ce scrie acolo, dăm puţin perdeaua la o parte…

”Nominalizările pentru Consiliul Școlar sunt deschise astăzi, luni, 5 februarie, și se termină vineri, 16 februarie.
Dacă sunteți interesat să fiți implicat în guvernarea școlii copiilor dvs., consiliul este locul ideal pentru a servi. Consilierii sunt responsabili pentru gestionarea finanțelor școlare, a clădirilor și terenurilor, pentru comunicări și pentru strângerea de fonduri, precum și pentru aprobarea politicilor școlare noi și actualizate.
Consilierii deservesc doi ani (martie-februarie) și participă la întâlniri lunare la școală pentru a discuta aspecte importante pentru școală și comunitatea sa.
Pentru a vă numi pe dvs. sau pe altcineva, completați acest formular și îl trimiteți…”

V-am spus și cu altă ocazie cât voluntariat se face în această societate. Iar școala este unul din creuzetele unde se învață și se practică această virtute.

Dacă vreți să cunoașteți mai mult despre școli, puteți accesa aici și să particularizați cu un exemplu ales absolut întâmplător, cu una din școlile pe lângă care trec uneori, aici.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s