Australia, note de călătorie X – școala, partea a II-a

Ați citit aici partea I despre școala în Aussie, după un pic de politică de blog. Continuăm cu mirarea și ad-mirarea pârghiilor care duc la o societate educată, în ciuda provocărilor multiculturalismului.
Uniformă: obligatorie, fără excepție. Fiecare școală are libertatea de a-și alege uniforma care conține musai și pălărie și chiar ghiozdan. Prețuri la uniforme: foarte mari, comparativ cu prețurile hainelor sau ale alimentelor. Private business. Dacă un tricou de copil îl găsești cu 2-5 AUD, un tricou tip uniformă de școală îl găsești cu 50 AUD. Așa că mulți prichindei sunt îmbrăcați cu haine căpătate de la frați sau cumpărate după utilizarea de către alți copii de la magazinul second-hand de uniforme din curtea școlii lor. (Evident, nu poate fi decât în curtea școlii lor, căci acele uniforme nu se poartă altundeva.)
 
Ieri am văzut prin oraș grupuri de liceeni. Cămașă, cravată, veston sau cămașă cu ecuson, pantaloni scurți, șosete, pantofi identici. Frumoși, frumoși, frumoși.
În fiecare stație de metro urcau grupuri de elevi de la tot alte școli. Fiecare grup mă uimea prin eleganța uniformei și prin calitatea materialelor. Nu îmi puteam imagina câte variațiuni se pot face pe aceeași temă, și nu am văzut uniformele decât a vreo 5-6 școli. Vă imaginați grupuri de câte 7-8-10 liceeni îmbrăcați identic, inclusiv la șosete? Ghiciți cum arată. Minunat. Pe fiecare cămașă, vestă și haină de băiat – la buzunar – ecuson brodat. Evident, în emblemele liceelor găsești o întreagă heraldică pusă în operă ca să diferențieze, să inspire, să impună respect. Oricum peste tot găsești denumiri conținând adjective ca: royal, majestic, imperial, sau substantive ca: prince, queen, king… Imperiu? Ei bine, da, dar de asta e imperiu: că se respectă pe sine!
Ghiozdanul. V-am zis că ghiozdanul face parte din uniformă. Deci nu mergi la școală cu ghiozdanul care îți place, ci cu cel impus. E aceeași dimensiune de ghizdan de la clasa I la clasa XII. Cât cântărește? Vreo 3 kg gol, iar plin – o tonă, ca la noi. Habar nu am ce au ei acolo, dar la clasa I e imens și e greu, deși e aproape gol. Are doar ap a și mâncarea copilului, plus câteva foi. Elevii lor, față de ai noștri, în ghiozdan mai au și sun screen... Dom”le, nimeni nu se plânge. 
Echipamentul sportiv. Ai ora de sport și ai nevoie de echipament sportiv. Ghiciți? Da, ați ghicit. Fiecare școală are propriul echipament sportiv, în culorile școlii. Am văzut și geanta de sport cu emblema școlii.
Ei bine, am văzut profesori pe teren, la ora de sport. Evident, toții copiii – în echipament/uniformă plus pălărie de soare, profesorii în echipament sportiv în culorile școlii plus pălărie de soare. 
 
School shoes. Nu știați? Există pe lume țări în care se poartă school shoes. Butucănoși, cu talpa groasă, care țin piciorul copilului bine. Există câteva modele de school shoes aprobate și gata. Toți negri. De la 6 la 17-18 ani, toți elevii poartă school shoes. Nu se asortează la blugi? Sorry, care blugi? Sunt 42 de grade afară? Da, și ce-i cu asta? Modă, chestii, fițe? Pas. Ești elev, prietene. School shoes sunt obligatorii, singura excepție ar fi adidașii
 
Pentru că mi-a fost jenă să fotografiez și nici nu aș fi putut afișa acele poze cu copii, ia să vedem noi aici cam cum arată copiii australieni în uniforme. Și așa arată și pe stradă, pe cuvânt! Nu uitați să priviți pantofii, ghiozdanele, echipamentele sportive și să vă imaginați cam cât ar costa toate piesele și cum se construiește smerenia purtând fie piese de anul trecut, fie de la frați mai mari, fie de la magazinul SH.
 
Ciclurile școlare. Două. Primary school: clasa pregătitoare + clasa I-clasa a VI-a (6-12 ani). Secondary school. Clasa a VII-a – clasa a XII-a (12-18 ani). Uniformele sunt pe cicluri. Fetele de clasa a VI-a poartă aceeași uniformă de la clasa pregătitoare. Și băieții… Ei, dacă porți asta, cu school shoes și ai 12 ani, te duce la 7.30 dimineața și te ia la 6 seara, timp în care ai stat la școală cu educatorii, nu la Mall, cu colegii, cum ieși din ciclul primar? Nu ai timp și unde să te machiezi, nu ai gânduri de cercel în buric la 9 ani, nu ai o grămadă de oportunități de a te prosti… pentru că până acasă ai un drum cu părinții de făcut, și mâine dimineață o iei de la capăt… A! Nu există conceptul singur pe stradă cu cheia de gât până la 12 ani.
 
Părinții. Sunt considerați partenerii școlii. O mulțime de activități pentru susținerea bunului mers al activității îi cheamă săptămânal la voluntariat. Gardul școlii e rupt? Voluntariat. S-a stricat groapa de nisip? Voluntariat. E nevoie de fonduri? Ziua prăjiturilor făcute de mame și fete și târg cu vânzare, noi între noi, deci fondul școlii crește și luăm ce trebuie. Sigur că există opțiunea donațiilor în bani, dar asta presupune, cu alte cuvinte, participarea. Și pentru că lucrurile merg așa de peste 150 de ani, merg bine.
 
Organizarea în curtea școlii. Am văzut la Primary school. Trei locuri de joacă diferite pentru vârste diferite. La 6-7 ani nevoile și puterile sunt altele decât la 11-12 ani. Deci, copiii nu se intersectează între ei, decât cei mititei cu cei puțin mai măricei, dintr-a treia și a patra… ca să nu se poată răni în timpul jocului.
 
Introducerea în școală. Dacă ești în clasa a șasea, ești mare, deci poți îndruma un copil care vine în clasa pregătitoare. Drept urmare, fiecare nou venit în școală are, timp de un an, un prieten mare din clasa a șasea care îl ajută, îl introduce în școală și îl ghidează. E un scenariu întreg de împrietenire, la care participă și școala și părinții, cu scrisori cu conținut prestabilit pe care copiii și le trimit unii altora, întâlniri la școală etc… În acest fel, niciun copil mic nu se simte stingher, singur, părăsit când nu are pe doamna sau părinții lângă el.
 
Am văzut cu ochii mei. Da, am văzut cu ochii mei cum se preda pe la clasa a III-a sau a IV-a. Sălile de clasă fiind mari, mochetate, cu spații de activități la măsuțe și de odihnă sau joacă pe canapeluțe, de multe ori la lecții copiii stau pe jos. De fapt, ei stau mult pe jos. Iar flipchart-ul A0 (tabla) este ”ridicat” la nivelul solului. Fiind în trecere prin curtea școlii iar geamul clasei fiind mare și jos, am făcut contact vizual cu domnul profesor. Iar domnul profesor stătea pur și simplu în genunchi și scria la flipchart.
 
Back to Ro. Ce împiedică pe cine să fie transpuse la nivelul fiecărei școli aceste modele?
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s