1 DECEMBRIE 2015

Servus, dragilor!

Stegulețe, ii, cocarde, patriotism, olimpici, campioni, inventatori, oameni de stiință și cultura, istorie plină de glorie, oameni frumoși plini de valoare, de verb, de idei și de orizont, figuri emblematice sau necunoscute cu care orice țară s-ar putea mândri, fapte uluitoare, HOP! apar azi la televizor.

Iubire, respect, neam, obște, țara noastră, patrie, flamură, spor, rost, istorie, a înveșmânta, strălucire, din toată ființa, patriotism, unitate, mândrie, dragoste de țară, îndemn, înaintași, străbun, sacrificiu, sângele lor, glasul țării, dulce grai, front, eroi, tricolor, hotare, frații noștri, acele vremuri…
 

Trăim și ne mișcăm între două dicționare de imagini și cuvinte ale României: cel de zi cu zi, cu cătușe, zarvă, sminteală și grotesc și cel de AZI. Pentru că AZI e sărbătoare. Pare că AZI am scos din lada de zestre oamenii, cuvintele și simțirile ”din camera de curat” și le afișăm.

De ce DOAR AZI?
Noi am învățat că străbunii noștri mergeau și la muncă, în câmp, tot cu cămeși înflorate, cusute de mâinile bătătorite ale țărăncilor iar vorba și purtarea lor era, pe cât se putea, la fel de smerită și în timpul săptămânii. Poate de aceea biserica păstrează atât de multe sărbători peste an, pentru că sufletul în sărbătoare e suflet primenit care naște idei, cuvinte și purtări frumoase. E starea normală de Rai, de început curat.

Din România de jos, din talpa țării, eu știu că, oricât de obidit ar fi orice român, starea de azi nu e doar o mască, e starea firească…

 

steagul-romaniei

 

În altă ordine de idei, ”O ROMÂNIE PUTERNICĂ”, scrie pe manșetele televizoarelor, iar în imagini vedem militari și utilaje de luptă. Ferească Dumnezeu ca puterea unei țări să stea în armele și nu în oamenii ei! Eu cred că puterea unei țări stă în coeziunea poporului în jurul câtorva valori: respect, credință, muncă, dragoste, libertate.

Cuvântul sărbătoare are la rădăcină latinescul serva (ae) = sclav, în aceeași familie cu servans (tis) = observator, ca și cu servio… ire =  de la… referitor la sclavie, până la a servi cauza poporului, a se dedica unui interes general.
Multe rude ale acestui cuvânt vin în limba română: observator și, prin urmare, supraveghetor, păstrător al unui spațiu pe care îl locuiește, cel care rămâne, cel care stă, conservă și menține, salvator, conservator al păcii,  a conserva, a rezerva, a menține cetățenii sănătoși și în siguranță.


Cum Parlamentul nu va vota niciodată 365 de zile de sărbătoare într-un an, vă fac o rugăminte: ce-ar fi dacă, începând de-acum, ne-am gândi, simți, vorbi și comporta precum AZI? Să începem noi, de jos în sus, ajustarea individuală raportându-ne la țara noastră și la oamenii ei…. Doar câte o zi, și doar de dimineața până seara…. un pas după celălalt. Să cumpărăm produse fabricate în România, să trimitem vești bune celor din jur despre copiii noștri, să promovăm vecinii, elevii, studenții, strămoșii și străbunii, să reafirmăm cu mai mult curaj și responsabilitate valorile și identitatea națională… Ce credeți că ar ieși din asta?

Ei bine, Servus, dragilor!  Ne întâlnim la anul… și La mulți ani!

UPDATE:
Când am scris aceste gânduri, vă salutam cu Servus, plecând de la originea și conotația latină a cuvântului. Nu aveam de unde să știu că, peste zi, ar putea fi interpretat peiorativ datorită contextului dejucării unui atentat în secuime. Vă rog să păstrați în mintea voastră respectul pe care vi-l port și sensul salutului meu sincer. Deci, mă înclin, prieteni, în fața voastră și a României, și vă salut din nou: Servus!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s