Mesajul meu in prag de An Nou – partea I

Ne bucurăm de câteva zile de vacanta si inevitabilul timp al bilanturilor si al planurilor!

Cu totii ne-am dori sa le traim ca momente ale regasirii de sine, de cei dragi, ale sentimentelor de împlinire totală.

Acum ne amintim ca avem, pe lânga obligatii profesionale, si arii din viata mai degraba lasate în asteptare: relatii de familie, pasiuni, timp cu prietenii, poate sanatatea…

Mai ales acum dorim un final fericit si un început în forta, care sa asigure înca din prima parte a anului nou siguranta rezultatelor…

Însa cum sa reusim sa facem fata la atâtea provocări, când depindem de alții?

Pentru ca am întâlnit multa lume ce nu se poate concentra pe propria viata, continuând sa spere ca reusita personala depinde de succesul in  a-i schimba pe altii, iata câteva idei sugerate de cartea ”Liderul si amagirea sinelui. Depasirea Problemei” – autor: Institutul Arbinger.

Aceste cunostinte m-au dus cu gândul la un exercitiu de îmbunatatire a starii emotionale în momente dificile, mai ales acum, de sarbatori…

Voi descrie procesul de a intra într-o dispută (ceartă, de-a binelea!) si un exercitiu care va va ajuta sa iesiti din orice situatie dificila pe o cale simpla si amuzanta.

Gata de start?

De ce ne certăm cu cei pe care îi iubim?

Uneori simțim că ceilalți nu răspund așteptărilor și investiției noastre afective. Nu ne oferă complimente ori timp împreună, atenţie/atenții, nu ne îndeplinesc mici dorințe, nu ne oferă ajutor în situații grele sau… „nu ne înțeleg”.
Atunci, după un prim impuls de iubire, ne apare un gând de protecție personală ce declanșează un proces în care noi începem să îl învinovățim pe celălalt. Așa e?

Pentru unii este simplu să exteriorizeze această stare  iar pentru alţii să o reţină ca pe o tristeţe crescândă. Oricum, chiar și așa, de cele mai multe ori se „trezesc” angrenaţi într-o dispută, determinând în celălalt o reacție neplăcută și neașteptată.
Dintr-odată se simt prinși într-un ”clei” de tranzacții verbale (sau poate doar dialog interior negativ), de gesturi pe care nu le-ar fi făcut și decizii pe care nu le-ar fi luat dacă ar fi fost într-o stare mentală și emoțională echilibrată și în armonie cu propriul sine și cu celălalt.
Ați fost vreodată într-o vizită și ați asistat (sau participat) la așa ceva?

Dar oare cum se întâmplă asta?

Există un pattern al acestui tip de tranzacție, ca un joc psihologic.
E un ”dans” în care unul face invitația și celălalt răspunde, apoi ”valsează” amândoi în pași simetric oglindiți, ca, la final, epuzați și triști, după ce au experimentat furie, supărare, învinovățire reciprocă, autojustificare să observe că au pierdut o parte din investiția afectivă reciprocă și au de reclădit, mai greu, o relație bună în continuare.

Descrierea procesului
(De-acum vorbesc doar cu tine, nimeni nu ne aude)

• Pasul 1.Sinele tău vorbește: Simti nevoia interioara de a te oferi cuiva, de a-l sprijini, ajuta, face un serviciu, etc. Inima ta ti-a ”spus” asta.

Pasul 2.Mintea intra in actiune si începe un dialog interior: dar de ce mereu Eu? Dar de ce nu este El primul? Dar de ce sa n-o faca El? Dar poate sunt si Eu ocupat(a)/obosit(a)… Chiar asa… Apare un gând de protectie personala care declanseaza un proces în care noi începem, treptat, sa îl învinuim pe celalalt, sa-l consideram Cauza unor lucruri negative din realitatea noastra.

• Pasul 3.Gasesti întotdeauna ceea ce cauți: Mintea începe sa caute justificari chiar acolo unde nu sunt. Ea preia controlul. Scopul mintii este acum sa nu te lase sa simti iubire, compasiune, adica ce ai simtit la Pasul 1. Îti aduce în memorie amintiri (poate distorsionate), noi interpretari si judecati. Apar gânduri ce deformeaza realitatea în sensul minimizarii calitatilor/nevoilor celuilalt si maximizarii meritelor tale.

Pasul 4: Invitatia la ”vals”: Acum ai o pozitie de Victima, deci exacerbezi pe de o parte virtutile tale, pe de alta, defectele celuilalt. Si actionezi din aceasta noua stare emotionala. Fireste, cel mai simplu este sa exteriorizezi aceasta stare dezechilibrata si de multe ori te angajezi într-o disputa, determinând în celalalt o reactie de separare / aparare / atac. Fie ceri ceva, spui ceva, pretinzi ceva, fie TACI. Chiar daca nu manifesti prin comportament starea ta interioara, acesta este momentul ”invitatiei”.

• Pasul 5. Ai partener de dans: Oamenii raspund nu la ce faci, ci la ce simt ei ca tu transmiti. Persoana din fata ta simte, la nivel subconstient, învinuirea ta, chiar daca ai fost ”diplomat” si n-ai rostit-o explicit. Chiar daca inima lui era la Pasul 1, ghici ce face el automat? Intra în rezonanta emotionala cu tine si trece si el la Pasul 2 si urmatorii, în mintea lui.

• Pasul 6. Fiecare in capsula sa! Acum fiecare dintre voi este prins într-o ”capsula-capcana” în care opune rezistenta si ataca. Fiecare hraneste un mic Ego, luptator si plin de emfaza, al carui unic scop e sa devina MARE si sa-l doboare pe celalalt cu un argument ”mai puternic”.

…și ți-am descris scena perfectă în care două persoane încordate, separate de propriul sine, trădându-și propriile sentimente de apeciere pentru celălalt, s-au trezit, nici ele nu mai știu cum, într-o situație în care tot focusul este pe apărare și atac, nu pe interese comune și relații armonioase.

Ei bine, ce e de făcut ca să întrerupem scena?

– vezi continuarea în postul următor –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s