Elemente de comunicare eficientă: Asertivitatea

9. Asertivitatea
Se poate ca uneori să te simți ofensat, rănit, neglijat ș.a.m.d. Uneori te crezi trădat, uitat, neiubit….

Ce e comun? Să învinovățești pe cineva pentru fiecare dintre aceste sentimente sau credințe ale tale…

Ce e corect? Să știi că interpretezi fiecare stimul extern prin propriile filtre și ești singurul autor al sentimenteleor și credințelor negative de care te plângi.

In loc să le spui celorlalți cum/ce ar trebui să facă, să fie sau să gândească, n-ar fi oare mai folositor să utilizezi niște mesaje de tip „Eu”, care să exprime ceea ce simți și gândești?

Așa că, o exprimare de tipul: „eşti neatent/ă cu mine” pune o etichetă negativă pe identitatea persoanei, ceea ce nu e bine primit. Nu vorbi nici despre credințele, atitudinile sau comportamentul celuilalt. Nu judeca pe altul. Vorbește despre tine. Dezvăluie cum te simți sau cum te afectează.

Aplicând regula ”Eu” ai putea spune „m-am simțit ignorat/neimportant/ furios, atunci când nu am primit răspuns la telefon” sau „Nu-mi place când …”  Dacă tu vorbești despre sentimentele tale, celălalt nu se simte atacat, deci nu începe să se apere și să se disculpe, căci tu vorbești doar despre tine. Evită asta, totuși, în momente de emoție intensă. Așteaptă până când amândoi sunteți destul de relaxați și puteți avea o conversaţie. Păstrează mereu în minte obiectivele: congruență, claritate, impact, simplitate, concizie, respect pentru celălalt, asumarea propriei interpretări. Toate acestea fac parte dintr-o exprimare asertivă.

De exemplu, dacă partenerul tău a venit aseară cu musafiri neanunțați, pentru care nu erai pregătită, tu vezi ce faci și rezistă în timpul serii, iar de dimineață ai putea să-i spui doar: ”Știi, mă simt nepregătită când suntem vizitați pe neanunțate, pentru că vreau să facem o bună impresie ca și familie, și aș vrea să nu mă mai simt nepregătită…” Ei, cum ar fi primit un astfel de mesaj, când el se așteaptă la un bombardament atomic? O briză plăcută, nu un uragan devastator, așa e?

Deci, structura frazei e simplă: ”Mă simt…  când…, pentru că …(opțional), și aș vrea să nu mă mai simt…” , fără a folosi cuvântul tu/voi/ai tăi/ai voștri etc.

Ca metodă de comunicare, asertivitatea se poate învăța până când devine o obișnuință. Poate dura ani de practică, dar nu e necesară decât o decizie și…  un punct de pornire. Cu cât mai devreme începi să te exprimi asertiv, cu atât mai repede pui în mișcare instrumente de creștere personală, începând cu o bună stimă de sine.

Când cineva cunoaște mecanismele comunicării asertive, dar nu le folosește, e conștient de manipularea sentimentelor și gândurilor celuilalt, nu-i așa?

Asertivitatea poate completa o conduită plină de respect, directă, sinceră, non-ameninţătoare şi non-defensivă. Cere participare și atenție, cere implicare, empatie și răbdare.

Dar pentru asta avem la dispoziție toată viața, așa e?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s