Hai, ridică-te!

Intalnesc numai Victime in ultima vreme… Ai zice suntem pe un câmp de bătălie, la cules de morţi şi răniţi… Ascult cu atentie şi cu inima conectată la persoana care îmi vorbeşte şi… mă înfior… Oare el/ea îşi aude poveştile? Oare chiar nu vrea să iasă din sarcofagul neputinţei?
1. Cum ajung oamenii  sa joace rolul Victimei ?

Păi, suntem oameni ai poveştilor. De mici copii le-am ascultat şi le-am spus şi am învăţat, la un nivel subconştient, că poveştile transmit metafore, idei, sentimente, deci mesaje. Si in povesti exista o Victima, un Persecutor si un Salvator.

Aşa că, iată-ne creatori de poveşti. Avem o poveste despre orice. Iar noi nu scriem povesti in care noi suntem Persecutori. Unora dintre noi nu le place nici rolul de Salvatori (sinele critic ii impiedica).

Motivul este simplu: într-o poveste în care Tu eşti Victima şi Altcineva e Persecutorul, eşti absolvit de orice răspundere privind rezultatele din viaţa ta. Copilul din noi se vrea iubit, inteles si ocrotit.

Nici nu contează dacă Persecutorul e real sau imaginar, el e acolo, în poveste, deci… lucrează împotriva ta.

2. Tipuri de Persecutori:

A: ENTITĂŢI EXTERNE CLAR DEFINITE

a. Persoane: Soţul/Soţia/Şeful/Familia/Mama/Tata/Colega/Colegul/de bancă/de cameră/de grupă/de echipă…

b. Instituţii şi reprezentanţi ai instituţiilor: Guvernul/Sindicatul/Primăria/Instituţia unde lucrezi… totul e mizerabil…

c. Teritorii/state: România… (e pe primul loc în top, invariabil!), pe restul nu le enumăr, depinde de poveste…

d. Popoare întregi: ăia,….ăia…., ăia… 🙂

e. Etnii: ăia…, ăilalţi… 🙂 (marotele binecunoscute)

B: ENTITĂŢI EXTERNE NEDEFINITE CLAR:

a. Situaţia/Circumstanţele/Împrejurările (le recunoşti după expersia introductivă : la mine e altfel...)

b. Timp şi Spaţiu (categorii filosofice): Vremurile (În vremurile astea…)…Locurile  (Ehei, la noi ca la nimeni…)

c. Categoria cea mai completă şi înspăimântătoare: Ăştia…

C: ENTITĂŢI INTERNE CARE LUCREAZĂ ÎN MOD IMPLACABIL ÎMPOTRIVĂ…

a. EU. Cu variante: – Eu când eram mic…/-Eu am fost bolnav…/- Eu aşa sunt…./- Eu mă regăsesc în…/- Eu nu mă mai schimb…./- Eu nu mai pot să ascult pe nimeni…

3. De ce nu e ok rolul de Victima?

 Toate Victimele vorbesc MUUUUULT despre CE si DE CE nu pot ele sa fie/faca/aiba ceva. Asa le trece vremea, cu ea si viata. De fapt, asta e ocupatia lor predilecta: sa se justifice  in legatura cu ceva ce NU… si nu se orienteaza deloc se rezolve acel NU…

Asta e pozitia de EFECT. Esti EFECTUL unei CAUZE. Cand esti efectul unei cauze, esti in afara oricarei posibilitati de a rezolva tot ceea ce iti determina nedorit in viata ta acea cauza.

4. Cum arata viata Victimei?

Cumva, Victima e un bebelus neintarcat care astepata sa ii dai/faci/si chiar sa fii in locul lui. Victima nu are timp si bani. Normal. E ocupata cu tanguiala, cu justificarea, cu critica altora sau a propriului sine. Si cu asteptarea vremurilor mai bune ori cu contemplarea si elogierea vremurilor de odinioara. Rareori gasesti Victime fericite/multumite in legatura cu vreun aspect din viata lor.

Victimele, de regula , sunt si bolnave. daca nu sunt, ajung ele cumva.

5. Cum ajungi Victima?

Daca te surprinzi ca te plangi, critici sau judeci pe altul, cumva incepi sa te pozitionezi in rol de Victima. Odata schitata povestea, o rafinezi, o refaci cum iti convine, o rescrii in mintea ta si, incetul cu incetul, in camarile mintii se aduna un fel de borcane cu conserve: pentru fiecare nerealizare sau necaz cate un borcan cu o poveste inauntru.

Caci vei observa ca Victimele au povesti separate si situatiile nu se leaga intre ele prin deciziile personale. Desi firul rosu care strabate camara este unul singur: decizia personala de a ma pozitiona fata de un stimul.

Intrebarea corecta nu e: CINE E DE VINA? Chiar NU CONTEAZA! CONTEAZA CE VREAU EU. Intrebarea corecta e: vreau sa fiu o Victima sau un Rezolvitor de probleme?

Daca vrei sa rezolvi probleme, inseamna ca mai esti viu. Daca vrei sa fii Victima, mai stai in sarcofag, cu bratele ocupate cu borcane. Iti place asa?

7. Cum iesi din situatia de Victima?

Devino Observatorul tau. Asculta-ti povestile ca si cum ar fi ale altcuiva. Observa ca mai erau acolo, in trecut, niste resurse pe care ai decis sa nu le folosesti si te-ai multumit sa devii frustrat, manios, suparat in situatia respectiva si sa invinuiesti pe altcineva.

Hai, ridica-te, cresti mare, lasa borcanele jos, sparge-le si lasa sa iasa suferinta din ele, iar tu imbratiseaza cu recunostinta persoana noua care vrei sa fii. Rescrie povestile din borcane. Nu mai astepta un Salvator sa se lupte cu zmeii tai.

Pentru unii, Salvatorul a venit acum 2000 de ani si exista sanse in prezent.

Pentru altii, Salvatorul e in puterea mintii de a lua noi decizii.

Oricum, Salvatorul sta in propria ta decizie, nimeni nu poate sparge sarcofagul tau dinafara. Asta e cheia. Noroc ca e gratis si instantaneu: deci nu ai nevoie nici de timp, nici de bani sa devii un om recunoscator,  sa pui premisa fericii si a puterii in viata ta. Hai, ridica-te!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s