Schimbare de sens

Suntem ființe ale doliului, ale pierderii.

Educați să ne jelim dispăruții, despărțirile, cele pierdute, mai degrabă decât să ne onorăm prezențele și binecuvântările din viața noastră.

Ca atare, aproape că nici nu le observăm…

Nu există dispariție fără apariție. Nu există decât transformare. Dacă am fi atenți la schimbări și la beneficiile lor, am fi orientați spre oportunități, spre posibilități, am fi mai creativi și mai curioși, mai puțin judecători și mai mult visători. Am fi mai orientați spre viitor decât spre trecut. Am fi mai vii!

Orientarea spre cele pierdute ne ține prizonieri într-un trecut oarecare ce a devenit între timp foarte roz sau foarte întunecat și în care noi eram (oricum) niște eroi. Iar acum suntem niște victime.

Orientarea spre cele viitoare ne-ar da mai multă vigoare, ne-ar pune creierul în funcțiune, ne-ar utiliza emisferele și am putea să ne conectăm mai mult unii cu alții. Viitorul nu e al unuia singur, pe când trecutul, da.

Iar nostalgicii nu interesează pe nimeni. Bărbații care se plâng sunt complet neinteresanți pentru femei (ce să mai zicem pentru alți bărbați!), iar femeile care se plâng sunt repede părăsite.

Nu mai putem lua pe nimeni în trecutul nostru, dar viitorul îl putem întâmpina împreună!

Utilizarea trecutului ar putea fi un instrument de învățare pentru cele ce vin.

Hai să ne pregătim pentru schimbări în bine și să fructificăm prezentul, onorându-l!



Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s