Despre Iertare

Este nevoie de o persoană mare pentru a ierta cu adevărat pe cineva , și este foarte important să renunţi la ranchiună. Iertarea este cheia pentru eliberarea negativității şi creșterii în viață (citat din specialiști).
Dacă ierți, ești eliberat. Iar dacă o faci doar din gură și din minte, nu din inimă, porți otrava cu tine mai departe și nu poți avansa cu viața ta.

Adică, vezi, fă exercițiul Iertării din inimă și astfel devii O Personă Mare! Wow!

Există o mulțime de cursuri și citate despre iertare.
Dar puține dintre ele spun că a ierta este un pas ce urmează pasului ”a judeca”. Toți spun că e bine să ierți, ca și cum a judeca este de la sine înțeles că se cuvine. Așa am fost de mici condiționați să ne poziționăm și să judecăm, categorisind pe toți și toate în bine și rău, adevărat și fals, corect și incorect etc. Hai, recunoaște că ai fost învățat încă de la grădiniță că ”ăla e obraznic”, iar dacă ai fost șeful clasei sau măcar elev de serviciu, trebuia să ”îl scrii pe caiet”…

Pe-atunci nu te îndoiai că e bine ce ești pus să faci, doar zicea doamna... chiar dacă pe-acasă ți-or fi spus părinții că ”nu-i frumos să pârăști”.

Și, ca adult, cine mai stă să se gândească dacă se cuvine … a judeca pe altul?
Normal că se fac bani buni cu cursuri despre iertare, căci urmează consiliere personală (tot cu plată, firește) despre a ierta… Clientul vine și spune ”știi, de la teorie până la practică e o cale lungăăăă… nu sunt bun la iertare”. Bine, atunci dă banii încoace… să facem life coaching pentru a internaliza iertarea…

Hai să fim puțin serioși si să luăm (gratuit) consiliere de la rădăcini… Oare Iisus Hristos vorbea despre iertarea femeii păcătoase, sau spunea să dea cu piatra cel fără de păcat? Cu alte cuvinte, a nu judeca pe celălalt, ci cel mult pe sine… şi NU a da o sentinţă…

Oare de ce ne simțim noi datori să judecăm, ca și cum am fi niște minusculi dumnezei, ca și cum noi cunoaștem circumstanțele, motivațiile, gândurile ori sentimentele cuiva? Nu, chiar dacă ne punem în papucii lui, tot nu cunoaștem realitatea altcuiva, trebuie să ne resemnăm odată că suntem niște mici autiști care se iluzioneză că se înțeleg unii pe alții. Fiecare are adevărul lui… Și realitățile noastre sunt atât de radical diferite încât o extrem de mică fantă ne rămâne spre (pseudo)comunicare… Și, de dragul condiționării, o mai infectăm și pe aia cu… judecăți în ce-l privește pe celălalt.

Da, dar dacă nu mai judecăm, ce punem în loc?
Dragul meu, draga mea, ai făcut vreodată exercițiul ne-judecării cuiva? Ia fă-l, să vezi că nu e simplu, la început. Apoi fă-l mai des, dacă vrei să ai o inimă liniștită. Stând pe marginea lucrurilor, ia-le pur și simplu așa cum vin și, în loc de a-l judeca pe altul, folosește timpul prețios al vieții tale să te întrebi: ce am eu de învățat din lecția asta? Cum să nu fiu, cum să nu fac, cum să…, cum să… poate vei fi mai câștigat ca persoană, vei avea o lecție pe gratis, luată din experiența altuia, nu din a ta.
Da, eu cred că e greu să ierţi, câtă vreme NU eşti conştient că judeci… da, dacă vrei să mai scapi de nişte bani, ia cursuri de iertare…

Însă dacă vrei cu adevărat să ai o inimă uşoară, ia de-acilea pe gratis o temă: stai la marginea lucrurilor şi contemplă cu ochi de copil şi cu inima lui Iisus … Uită poziția de Judecător, nu e pentru noi, oamenii. Ia poziția Observatorului, smerenia Ucenicului și inima Hristosului…
Dumnezeu este iubitor şi îşi iubeşte TOATĂ CREAŢIA SA… tu cu ce te ocupi acum?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s