Cum sa te descurci cu oamenii negativi din viața ta – partea a II-a

4. Prinde-i făcând ceva bun și laudă-i din belșug. Oamenii negativi nu suportă decât cu mare greutate laudele, nu pot primi îmbrățișări și, de regulă, nu dăruiesc… Obișnuiește-i să comunice și pe canalul kinestezic: atingeri, mângâieri, îmbrățișări în mediul familial sau într-o prietenie… ori strângeri de mână, câte o bătaie ușoară pe spate, ca apreciere la muncă pentru un coleg sau subaltern…

5. Folosește limbajul ”Eu” atunci când vrei sa-i dai un feedback: Eu m-am simțit nepregătită când s-a întamplat aseara sa vină cu tine acasă musafiri pe neașteptate și aș vrea să nu mai simt astfel niciodată, pentru că nouă ne place să fim la înălțime totdeauna, așa e?

Ai fi putut să spui: ”Iar ai venit cu amicii de la serviciu fără să mă anunți, copilul mic trebuia îmbăiat, te așteptam să scuturăm covoare, eu muncesc toată ziua și tu vii cu ăia…și ați stat până la miezul nopții la meci… uite cum arată casa, iar pleci la serviciu, niciodată nu-ți pasă de mine… ăla micu” are un dinte în plus, tu ca de obicei habar n-ai, te interesează numai ale tale… ”

Cum e comun? Cum e mai plăcut, poate chiar mai eficient?

6. Folosește termeni personali atunci când ai de comunicat ceva pozitiv și termeni impersonali atunci când ai de comunicat ceva neplăcut.
De pildă:
• Tu ai obținut, ca de obicei, cel mai bun rezultat/ un rezultat bun.
• De data asta, nu s-au atins standardele cerute.

7. Învață-le reacțiile la stimuli auditivi.

Unele persoane au stilul de ascultare literal (ceea ce înseamnă că iau totul ca atare și înțeleg ad litteram exact ce ai spus, rămânând cu concluzia că ”aia e”. De pildă: Mi-e sete. Persoana cu stil literal ia act că ți-e sete și, deși ești în sufrageria sa, nu-ți oferă un pahar cu apă. Dacă vrei să bei, ar trebui să spui ”Te rog dă-mi un pahar cu apă” și nu ”Ai niște apă?”)

Alte persoane au stilul de ascultare inferențial. Aceste persoane continuă dialogul în mintea lor și îl duc chiar mai departe decât ai vrut tu să spui. Mi-e sete. În doi timpi și trei mișcări poți primi: apă, bere, suc , cafea și prăjituri sau o gustare, plăcintă, pizza, poți fi poftit la masă etc…ori poti primi un raspuns de tipul: Totdeauna m-ai criticat și niciodată nu m-ai înțeles…. Vrei să-mi reproșezi că nu te mai iubesc…

Din acest tip de recție se nasc acele situațiii ciudate numite unde dai și unde crapă…

La subiectul nostru: dacă o persoană obișnuită să se comporte ”realist” are stilul de ascultare inferențial, trebuie să fii foarte atent la tot ce spui, astfel încât să evaluezi orice continuare ar putea avea vorbele tale căci evident, filtrele negative vor fi puse și ascultătorul ajunge inevitabil la o concluzie negativă pentru propria persoană ori situație.

Cum să te descurci cu oamenii negativi din viața ta – partea I

Ai trecut vreodată prin provocarea de a rămâne pozitiv atunci când alţii din jurul tău sunt negativi?. Ei te pot trage în jos şi să pot provoca o scurgere de energie. O persoană negativă îți poate împiedica planurile tale cele mai bune pentru viitor. Fie că cineva din jur are o zi ocazional negativă, fie ai de-a face cu un membru al familiei, prieten sau coleg, care este cronic negativ, există câteva lucruri pe care le poți face pentru a rămâne pozitiv în faţa negativismului.

1. Lasă remarca sa negativă să treacă
Orice ai face, nu te certa cu o persoană negativă. Argumentând, nu faci decât să torni gaz pe foc. O persoană negativă se va alimenta din orice argument care îi va întări starea de spirit sau atitudinea negativă. Uneori, cel mai bun lucru ce poți să faci este să taci şi să-l lași să-i treacă.

2. Oamenii negativi au nevoie de dragoste
Stii cat de dificil poate fi să dăruiești dragoste şi atenţie faţă de oamenii dificili.

Din păcate, este exact ceea ce au nevoie. Adânc, în interiorul unei persoane critice este o persoană, de obicei, înfricoșată sau care se simte neiubită. Aceasta este provocarea noastra: de a ne (și de a-i) ridica mai sus de atitudinea negativă şi de a iubi persoana vătămată interior.

Cum să îți arăți dragostea atunci când cineva este negativ? Trebuie să asculţi ceea ce încearcă să-ţi spună. Fă-i cunoscute sentimentele atunci când țipă, spunând ceva de genul: “Vorbele tale sună chiar furioase acum”. Chiar dacă nu înţelegi destul de bine sentimentele persoanei, ştii că există o singură realitate obiectivă, dar fiecare are propriul său adevăr despre această realitate și o înțelege diferit.

Întreab-o cum poţi s-o ajuți. Acest lucru arată un interes legitim din partea ta în fericirea ei.

Oferă-i o imbratisare, chiar dacă vei fi respins. Amintește-ți că nu îți respinge sentimentele tale. O persoană negativă are adesea dificultăți în a primi dragoste de la alţii.

3. Focus pe pozitiv
Există întotdeauna ceva pozitiv pe care-l poți găsi în orice situaţie. Prefă-te într-un vânător de comori şi căută orice bijuterie din caracterul persoanei negative. Chiar şi o persoană negativă are calitati pozitive.

Pentru o persoană înecată în propriul ei negativism poate fi dificil să-și vadă pozitivul din ea și din jur. De multe ori oamenii se concentrează pe propriile lor aspectele negative. Ei uită de toate lucrurile mari și bune pe care le fac. Uneori o persoană negativă nu vrea să-și vadă pozitivul și se tot critică pe sine. Ar putea necesita o schimbare la felul cum se privește din afară. O poți ajuta conștientizându-i aspectele pozitive.

Negativitatea poate deveni un obicei şi obiceiurile sunt greu de părăsit. Fii neobosit în a-i scoate la iveală calitățile pozitive și într-o zi, le va observa și le va crede și ea.

Ajut-o să-și crească stima de sine. De regulă, persoanele negative au o stimă scăzută de sine, din focalizarea pe ”realism” și din credința că: ceea ce este criticat, se va îmbunătăți.

Nu e tocmai așa. Nici o floare criticată și bătută nu crește. Doar îngrijită și udată, hrănită cu soare și nutrienți, ea va înflori. Așa suntem și noi, oamenii.

Oamenii cresc doar când sunt sprijiniți și acoperiți atunci când greșesc, iubiți, înțeleși.

8 Martie în diverse realități

Cornelia e din Vaslui și are cancer. Am cunoscut-o la parcul de mașini ”umflate” ca urmare a staționării intr-o zona nepermisă.

Stăteam amandoua și ne priveam, cu lacrimi in ochi, mașinile blocate dupa marea poartă dublă din plasă. Închisă cu un lacăt imens, ruginit și urât, dar important, Înalta Poartă poprea, ca într-un țarc de animale fără speranță, autovehiculele noastre triste, căzute pradă unui anume tip de hingherit…

Strângând cheia în pumnul strâns, ca al țăranului răsculat din tabloul lui Băncilă, cu mintea prelucrând în viteză strategii de ieșire, vedeam semnalele pe care mi le facea prietena mea din cușcă, cerând, tăcută, ajutor: clic, clic, se aprindeau cele doua luminițe de alarmă…

Dimineață, în dreptul florăriei, zeci de mașini lăsate în grabă, alandala, pe doua rânduri… eu, mai precaută, găsesc o jumătate de loc în zona permisă, lăsand, totuși, o roată pe zebra trecerii de pietoni… Intru în fugă, cu banii pregătiți, să-mi iau buchetele comandate… dar vigilența organelor e mai mare decât viteza cu care se petrec lucrurile în florărie, de 8 Martie. Ca într-un alambic fermecat, într-o frenezie, se amestecă foșnind nerăbdare, solidaritate, bucurie, așteptare, surpriză și dragoste, florile se transformă în declarații de dragoste colorate, emoționate, înmiresmate… Buchetele mele încă nu sunt gata, unul e deja vândut din greșeală… și uite-așa trec vreo 20 de minute…

Când ies cu brațele încărcate cu imense buchete, cu cheia în mână, mă uit ca la poartă nouă, dacă mă-nțelegi… în locul mașinii, altele două parcate neregulamentar de-a dreptul, strada plină ochi, dar a mea… nicăieri… stau, practic, blocată în orice chip: fără mâini libere, fără nici un ban,  telefon, acte (poșeta mi-o lăsasem sub banchetă pentru 3 minute)… întarziată la două întâlniri… Ma întorc la florărie, mă ajută cu telefon si bani, ajung cu un taxi plin de flori la… padoc... intr-o altă realitate…

…și stăteam, ca la poartă veche, alături de Cornelia… și, privind: clic, clic,…auzeam, pe fundal, vocea ei mică… dati-mi masina, să ajung la spital… am iesit din perfuzie… am cancer… vă rog frumos… Am evaluat si am înțeles rapid: Moscova nu crede in lacrimi... nu merge cu chestii de-astea de 8 martie… agentul constatator – mare, dar îngrădit de proceduri, nenea de după poarta fermecată – prea mic pentru un război așa de mare, polițistul – plecat la cules prin oraș, tanti de la casierie: nu e nici un șef aici, doamnă… decid sa acționez rapid și dau sa plătesc amenda, în valoare de o sută de euro, că, deh, Târgul Ieșîlor îi în Evropa, bre, şî avem şî noi… tot felul de fandosăli cosmopoliti…

…un domn tânăr şi liniştit stă în faţă, lângă gemuleţul acela mic de la casierie… Îmi fac loc pe lângă el, bag capul într-n fel de tunel, îmi lungesc gâtul și vocea, ca într-o scenă de Caragiale, şi spun doamnei pe ton hotărât, dar plângăcios: îmi luaţi amenda? Vă rog, mă grăbesc… – Stați, doamnă, nu vedeți că număr banii? zice mâhnită, cu o față împietrită de umilință (cum, Doamne, și ea?). Privesc cu conștiență și mă trezesc imersată într-o altă nouă realitate: printre flori si flori primite în dar (iar e 8 martie) pe policioara de la ghișeu, pe masa femeii, pe un birou alăturat, punguțe, punguțe cu monede de 5 bani… mii și mii de monede de 5 banuți, din alea arămii… Și înțeleg… ici, de partea noastră, a poporului, cu o sacoşă de iută la picioare, încărcată cu punguţe… domnul tânăr și liniștit protesta în fața organului cu mijloacele lui…

De sub mânecile hainei de fâș se zăresc mici tubulețe albe de plastic, cu capăt albastru, cu ace înfipte în vasele de sânge, fire de pansament… ea chiar nu glumește… sunt programată la citostatice și m-a trimis de la spital la farmacie după medicamente… am parcat pe unde am apucat… vă rog dați-mi mașina… – Aduceți banii și v-o dăm, zice agentul mare de după flori… pe biroul lui mic, in camera de doi pe doi, cu fișet metalic, lângă condica mare în care scrie, corect ca un caligraf, pentru posteritate, date din buletin și permis, trântisem, mai devreme, buchetele mele uriașe, în semn de reproș: tocmai Azi?

Și, ca într-o placă veche și stricată, cu muzică proastă de periferie, se instaurează un fel de încremenire în mișcare, cu reluare în ralenti cu noi – autiști în diverse realități, una mai plină de neputință decât alta: dincolo de poarta mare – nenea, stăpân pe puterile noastre, dincoace, în curticică – Cornelia, tânguindu-se încet, înfrigurată în soarele rece, în încăperea mică – agentul în cămașă de culoarea cerului de-afară, domnul cu punguțe în sacoșa mare tip basarabean, și eu, cu actele și banii, învârtindu-mă când spre unul, când spre altul, când băgând capul în peștera fierbinte de după ghișeu unde oftează, dintre zambile mari, casiera, obidită sub povara datoriei: suta de euro în monede de 5 bani…

Stop cadru cu liniște. Pentru o clipă, în tăcerea suferindă a Corneliei se așterne iar 8 Martie: Ei și Ele, încleștați solidar într-o sumbră conlucrare… fiecare dintre cele trei femei așteaptă dovada unui gest de bunăvoință și fiecare dintre cei trei bărbați ar vrea să fie un cavaler… dar totul e invers. Așa, ca într-un moment dramatic de Cehov, când implacabilul se produce alunecând pe sub ochii tăi… când se scurge viața într-o direcție și n-o poți opri… totul stă într-o liniște grea, în timp ce, totuși, se mișcă…

Țârrr: ne trezește un telefon. Cornelia răspunde: da, doamna doctor, înțeleg,… nu am cu ce să ajung… mi-au luat mașina… vin cât de repede pot… din cutiuța neagră, ieftină, se aude vocea doctoriței strigând că programarea… că pacienții… că aparatele… dați-mi mașina, vă rog… m-au trimis după medicamente și știți… – Plătiți și plecați! – Vă rog… abia am venit de la Vaslui, de luni de zile fac drumul ăsta… Nu sunt pregătită…

Scena mi se schimbă. Cuvintele astea te seacă: nu sunt pregătită… Mă întorc într-o realitate brutală, a lor, realitatea duală, cu răi și buni, cu politicieni și fraieri, cu TV și cancer, morfină, abuzuri, cu  prințesa și duba, cu incertitudini, cu zăpezi sub care moare osul țării (cică: dacă mor, maică, să mă țineți în zăpadă până la îngropare)… Doamne, unde ești, Dumnezeu de România?

Reiau demersurile mele. Nu mi-a mers cu nenea, nu mi-a mers cu agentul. Intru în colaborare cu tinerețea. Mai durează? Mai aveți? – Până se termină, îmi răspunde el, arătând în jos. Ca venite direct din peștera lui Ali-Baba, pungile doldora de mărunțiș stau îngălbenite, indiferente, la rând. Bag capul în peșteră: Ați putea să îmi luati mie banii? – N-am terminat cu domnul, nu vedeți?

Și totul e autentic, real, adevărat, deși pare un film prăfuit, cu o peliculă Azomureș de dinante de…

Zgomot mare! Intră în curte masina cu o noua prada. Iată și harnicul polițist de serviciu. Incerc o noua alianță, și-așa suntem blocate de răzbunarea pungilor flegmatice. Domnul polițist, dați-ne mașinile, suntem două femei, chiar Azi…? – Dacă știam că sunteți femei, nu vi le luam… – Păi, nu aveati numarul? … Cum să facem să plecăm? mai încerc eu, deși actele fuseseră scrise, dar banii erau (sau nu) încă la noi… - Păi, vorbiți cu șefa…- Și unde e șefa? – Acolo, arată el spre gura peșterii…

Iar îmi iau gâtul și vocea de lebădă rănită și le-ntind prin tunel spre doamna cu zambile: - Unde e șefa? – N-avem nici o șefă…

Țârrr, telefonul. Nu, dragă, nu mi-au dat-o, sună la cumnata sa-ți trimită bani cumva… Între Vaslui și Iași. Prin poșta, probabil. N-am nici măcar de medicamente…și iar plânge încet, lacrimi lungi curg precum streșinile de la televizor într-o știre despre posibile inundații, pe obrajii cu pielea ștersă, de femeie tânără învechită de Vaslui, de fabrică, de munca la curte, de copii și nepoți….

Plătesc între două pungi, o iau pe Cornelia și plec precipitat spre un loc cat mai apropiat de spital. Pe drum, vorbim de lucruri femeiești: la ce ai cancer, la sân, la care sân, la stângul, ce ai facut, am trecut prin toate, de la sinucidere pana la credință și speranță, de cand vii la iași, de multă vreme, aștept mereu rezultate, fac chimioterapie, nu mai am bani, dar macar am fost susținută de familie, ai copii, da, o fată, sunt și bunică, am și eu rude la vaslui, tu unde stai, în cutare loc, stai cu fata și nepoții, nu, am casa mea , ei stau la bloc, las ca acum cancerul e tratabil, ştii şi tu…. de-astea… despre ce şi cine să vorbim? Despre boală? Despre deznădejde? Despre CAS-ul platit o viață? Despre CNAS și programele informatice? Despre umilință? Despre România?

Capăt de drum, capăt de discuţie. Ne îmbrățișăm. Schimbăm numere de telefon. Pleacă fiecare în treaba ei. La un moment dat, aud glasu-i din spate și mă-ntorc: La mulți ani, de ziua noastră… E Cornelia, din Vaslui, cu un surâs amar printre lacrimile lungi, ce curg ca din streșini de martie.

Scrisoare pentru fiicele mele și nepoata mea

Azi vreau să îți transmit niște gânduri despre protecția psihică și spirituală, copila mea. Vin vremuri diferite. Nu va mai fi ce a mai fost până acum . Vremuri mai grele…Sau mai ușoare…. depinde de spiritul tău.

Pregătită – Un prim țel ar fi: să fii pregătită pentru orice vine în viața ta. Căci nu va fi bun sau rău, pur și simplu va fi o consecință a alegerilor tale. Cele mai multe alegeri sunt definitive, dar poți ajusta mereu, dacă ești atentă la mesajele intuiției. Și vei avea tot mai multe șanse, dacă vei învăța din experiența maeștrilor.

Protejată. Întotdeauna vei fi protejată de dragostea lui Iisus. Niciodată nu vei fi singură. Ai fost creată ca ființă perfectă, din iubirea lui Dumnezeu pentru tine. Iubirea există mereu și va exista de-a pururea. Ce ai tu de făcut e doar să înveți s-o simți și s-o dăruiești.

Realitatea și Universul – Află cum funcţionează cu adevărat Universul şi efectul pe care îl au legile sale în crearea Realității tale. Realitatea pe care o percepi tu, deci Adevărul tău, este doar rodul minții tale iar toți ceilalți vor percepe altă realitate. Există o realitate obiectivă și multe Adevăruri subiective. Așa că, fii liniștită. ”Totul e perfect/ibil în Realitatea mea…”

Află ce este Spiritul. Găsește căi de a-ți dezvolta componenta spirituală a ființei tale. Așa cum am vorbit acum mulți ani, toate marile spirite ale umanității au trăit pentru tine. Și Iisus, și Beethoven, și Mozart, și Michelangelo… toți. Hrănește-ți spiritul și sufletul cu perfecțiunea lumii. Trezește-te și culcă-te cu credința asta in suflet. Folosește asta. Pune-ți spiritul tău și sufletul tău în slujba vieții, în slujba a tot ceea ce există. Acesta e rostul tău. Preamărește și onorează Creația.

Roagă-te. Pornește cu o rugăciune, lucrează rugându-te și mulțumește la sfârșit pentru ajutor și protecție, extinzând la Tot. Roagă-te și mulțumește lui Dumnezeu neîncetat. Ai toate motivele.

Găsește îndrumători spirituali – Descoperă secretele celor puternici, liniștiți, sereni. Citește literatură spirituală, caută mentori care să te îndrume și modele de urmat. Intră într-o rețea de persoane dezvoltate spiritual, află cum se protejează și sprijină unii pe alții. Crede. Iubește. Nădăjduiește.

Putere, forță și energie – Învață fundamentele și diferențele dintre putere și forță, învață despre legile energiei. Totul e energie. Ține minte și aplică.

Putere şi Liniște – Uneori cuvintele nu sunt opțiunea cea mai bună. Învață tăcerea și ascultă puterea ei. Folosește Puterea, nu Forța. Puterea e tăcută, Forța e zgomotoasă.

Cuvinte puternice – La început a fost Cuvântul… Știi la ce mă refer. Descoperă cum poţi utiliza vocabularul ca pe un instrument de putere şi ce cuvinte specifice îți vor da putere și mai mare. Transformă-ți vocabularul. Ești liberă, e simplu și e gratuit. Împuternicește oamenii cu cuvintele tale.

Cultivă-ți sufletul – Grija pentru sufletul tău și al altora joacă un rol crucial în procesul de protecţie psihică. Gunoiul din materie, ca și cel energetic, funcționează după aceleași legi: se transformă, dar nu dispare. Niciodată nu scăpăm de gunoiul aruncat: el rămâne tot pe planeta noastră. Tot așa, gunoiul care intră sau iese din sufletul tău, rămâne tot acolo. Chiar dacă tu crezi că l-ai dat altuia. Verifică. Gânduri de invidie, gânduri descurajatoare, vorbe grele sau bârfe nevinovate, intenții nepotrivite. Toate sunt în sufletul celui ce le trimite. Poate sub formă de sentimente refulate, de ”judecăți”, de supărări, de tristeți sau dezamăgiri.

Dăruire. Nimic nu funcționează fără dăruire. Dăruiește și dăruiește-te. E valoarea cea mai împlinitoare și porunca lui Iisus: ” …și pe aproapele tău ca pe tine însuți!”.

Filtrează Negativismul – Identifică sursele de mesaje negative pentru mintea și sufletul tău. Închide ușa vizitatorilor nepoftiţi. Sau dă-i afară pe cei ce sunt deja acolo: gânduri, amintiri, mesaje din trecut. Chiar dacă sunt mesaje parentale. Descrie-ți propria Realitate, nu mai lăsa umbrele vechi să o facă pentru tine.

Relații protectoare – Relațiile tale sunt cheia pentru o viaţă împlinită. Frecventezi medii care te încurajează și te pun în valoare sau care te sustrag de la propria ta misiune? Înveți, crești spiritual, profesional emoțional sau doar te distrugi? Dăruiești și simți iubire necondiționată și compasiune?

Protejează-ți casa și familia: Căminul și familia sunt sursa ta de pace, putere și protecție psihică. Acolo ești cel mai Tu. Oferă liniște psihică, iubește, iartă, înțelege, sprijină. Roagă-te pentru toți ai tăi, cei care au fost, cei care sunt și ce ce vor veni după tine.

Protejează-ți mintea. Învață despre minte, despre subconștient și supraconștient. Pune în aplicare. Rolul subconștientului este să te apere și să te țină în funcțiune sănătoasă, așa că poți avea încredere în el. Fă doar ce simți, nu ce gândești sau calculezi. Urmează-ți instinctul. E busola ta cea neîntinată.

Protejează-ți afacerile – Etica în afaceri va fi primul lucru pe care îl poți aplica în muncă, astfel încât să ajustezi aspectele împlinitoare ale vieții tale.

Soluționează problemele una câte una. Gestionează corect problemele pe care le ai: fă o listă și ocupă-te de ele. Există trei moduri: a rezolva, a dizolva și a soluționa problemele. Când rezolvi o problemă, ea dispare temporar. Când dizolvi o problemă, îi schimbi/redefinești contextul și problema dispare de la sine. Nu o vei mai întâlni. Când soluționezi o problemă, se pare că ești cel mai câștigat: ai făcut o schimbare în tine. Fiecare problemă apare la un anume nivel de dezvoltare. Soluția ei e la un nivel superior. Bucură-te de probleme ca de daruri ale Domnului, ca să te poți înălța.

Schimbare. Spirala Universală a Schimbării te învață că instrumente excelente de soluționare a problemelor sunt: Iertarea, Acceptarea, Plecarea, Despărțirea, Descătușarea, Împăcarea. Găsește și altele și vei avea Pace. Schimbarea e o lege a firii. Folosește-o. 

Viață și moarte: frica de moarte este destul de coplesitoare la unii. Evoluția ta spirituală va înlocui, în mod delicat, frica cu înțelegerea și, mai apoi, cu serenitatea.

Valoare experienţei – Experiențele spirituale ghidate vor fi de mare ajutor. Învață să taci, să meditezi, să postești la orice viciu și să faci, treaptă după treaptă, loc virtuților în viața ta.

La această dată, atât m-am priceput să vă spun, dragele mele copile.
Cu iubire, Mama.

Noutăți vechi de când lumea!

Următorul an constituie o perioadă foarte importantă pentru noi toţi, în care vom fi în situaţia de a ne evalua propria atitudine din timpul acestor schimbări structurale colective pe care deja le-am simțit anul trecut.

Din ce în ce mai mulţi oameni conştientizează aceste modificări,
le resimt la nivel energetic, mental, emoţional.
Lucrurile se vor transforma din ce în ce mai repede.

E timpul să manifestăm conştient atenţie binevoitoare faţă de cei din jur, apreciere şi recunoştinţă faţă de toţi, căci suntem făcuţi să ne sprijinim unul pe altul, mai ales acum, şi să ţesem împreună relaţii şi sentimente bune, care ne încurajează şi ne susţin.

Ai frici? Şi ceilalţi au. Ai momente grele? Şi ceilalţi au. Ai zile mai proaste? Şi ei au.
Ai nevoie de înţelegere, compasiune şi sprijin? Şi ceilalți au.
Şi cine să le-o ofere, dacă nu tu, care acum ŞTII?

Să învăţăm să înaintăm împreună cu ceilalţi, aşa cum sunt ei,
ca şi cum am fi pe o plută, împreună, în marele ocean al vieţii.
Să preţuim proviziile afective, doar ele constituie combustibilul plutei.

Nu e nevoie să conducem mereu.
Uneori e nevoie doar să înţelegem că acum, mai mult ca niciodată,
avem nevoie unii de alţii şi de conexiuni spirituale tot mai puternice.

Îți urez un An Nou binecuvântat cu liniște și iubire!
Crede în minuni și ele îți vor aduce tot ce visezi!

Cu drag,
Doina Filipescu

Mesajul meu in prag de An Nou – partea a II-a

În postul precedent am invațat cum ne certăm!

Acum aflăm cum de ne împăcăm!

Clipa aceasta constituie un moment foarte important pentru tine, care, recunoscând acest pattern, îţi poţi evalua atitudinea şi poţi alege o schimbare.

Activarea ta spirituală e mai productivă decât lupta pentru „dreptate”.

Ai vrea să ai o tehnică pe care să o poți folosi ca pe o nouă resursă în arsenalul tău de comportamente?
Urmează un exercițiu ce te va obișnui să te eliberezi din capcane emoționale ușor și fără efort.

Poţi să-l practici în momente bune. Apoi foloseşte-l şi în momente grele. Eşti curios?
• Opreşte-te doar o fracţiune de secundă din discuţie şi mută-te din „cap” în „inima ta”. Mută-ţi focusul pe ce simţi. Întreabă-te: Ce simt eu acum? Devino propriul tău Observator.
• Acum îţi este uşor să intri, metaforic vorbind, în „papucii” celuilalt şi Observă-te prin ochii lui. Îţi place ce vezi?
• Priveşte-te: Ce vede el? Ia o pauză de o clipă şi întreabă-te: Ce aude el?
• Acum, că te-ai obişnuit cu „plimbarea”, ieşi puţin mental în afara voastră, ca şi cum ai fi o a treia conştiinţă care vă Observă. Ce film joacă „Ăştia doi” acolo?
• Şi acum, liniştit, micşorează-te mental, cât un fluture mic, şi zboară departe, într-un colţ de cameră şi priveşte scena. Poate chiar vrei să-i vezi pe cei doi de mai departe… şi de mai departe…. îndepărtează-te cât poţi, până cei doi sunt mici, mici… iar tu eşti în contact mental cu lumea de afară, cu frumuseţe şi măreţia ei… cu minunea care eşti tu şi cu minunea care este celălalt… ca un fluture care zboară liber, fără aşteptări şi pretenţii… liber…

• Apoi aminteşte-ţi ce te-a apropiat de această persoană, ce apreciezi la ea… care sunt nevoile şi aşteptările ei şi care sunt punctele voastre comune… ce planuri de viitor aveţi şi ce valoare va avea scena de adineauri peste 5 ani…. Întoarce-te amuzat şi liniştit în cameră.
• Acum disputa (dacă exista) nu mai are energie, eşti liniştit, iar celălalt simte asta.
• Acum tu eşti la Pasul 1, când stăteai „în inima ta” şi el va reveni, în rezonanţă cu tine.
• Cere-ţi iertare, şi fă-o din inimă. Dacă ştii în tine că eşti recunoscător pentru ceva în legătură cu această persoană, fă-o să afle chiar acum.
• Împacă-te sincer. Lasă zâmbetul să treacă din inimă pe faţa ta.
• Intră într-o stare interioară de pace. O vei recunoaşte imediat. Păstrează această stare cât de mult poţi şi dăruieşte-o cu generozitate celuilalt!
• Bucuraţi-vă împreună că aţi depăşit momentul.

Asta e tot ce trebuie să faci. Simplu, nu-i aşa?

De ce funcţionează această tehnică?

În prima clipă când te întrebi „ce simt eu acum?”, deja ai trecut în poziţia de Observator, ai ieşit din „Capsulă” şi ai întrerupt starea emoţională negativă!
O stare emoţională odată întreruptă, face locul altor emoţii – acum pozitive – şi esti pregătit să devii iar eficient în comunicarea adevăratului tău Sine…
Acest exerciţiu:
• te învaţă să devii conştient că unele emoţii îţi vin din inimă, altele din dialogul interior întreţinut de minte. Dacă inima şi mintea nu sunt „pe aceeaşi lungime de undă”, mintea te poate duce acolo unde inima nu vrea
• lasă un Ego negativ fără hrana emoţională
• îţi dă o pauză emoţională scurtă în situaţii negative
• te detaşează de contextul emotional negativ în care eşti
• te ajută să te reconectezi la inima ta
• îţi oferă un avantaj: acela de a fi în trei poziţii perceptuale simultan: Tu, Celălalt şi Observatorul
• îţi oferă puterea de a experimenta trei strări emoţionale diferite şi de a alege pe cea dorită!

Fă exerciţiul de multe ori, până devine o rutină simplă. Exersează-l chiar când ești singur. Aceasta e condiția să ai abilitatea schimbării emotionale la dispoziţie oricând.
Te vei obişnui cu această schimbare amuzantă de stare şi o vei putea accesa când vrei, într-o clipită.

Distrează-te observându-te.
Foloseşte această metodă în timpul unor situaţii dificile.

Vei fi încurajat de efectele sale pozitive!
Devino un bun Observator, savurează rezultatele şi împărtăşeşte experienţele cu mine si prietenii tai, sau cere-mi detalii şi suport.

Mesajul meu in prag de An Nou – partea I

Ne bucurăm de câteva zile de vacanta si inevitabilul timp al bilanturilor si al planurilor!

Cu totii ne-am dori sa le traim ca momente ale regasirii de sine, de cei dragi, ale sentimentelor de împlinire totală.

Acum ne amintim ca avem, pe lânga obligatii profesionale, si arii din viata mai degraba lasate în asteptare: relatii de familie, pasiuni, timp cu prietenii, poate sanatatea…

Mai ales acum dorim un final fericit si un început în forta, care sa asigure înca din prima parte a anului nou siguranta rezultatelor…

Însa cum sa reusim sa facem fata la atâtea provocări, când depindem de alții?

Pentru ca am întâlnit multa lume ce nu se poate concentra pe propria viata, continuând sa spere ca reusita personala depinde de succesul in  a-i schimba pe altii, iata câteva idei sugerate de cartea ”Liderul si amagirea sinelui. Depasirea Problemei” – autor: Institutul Arbinger.

Aceste cunostinte m-au dus cu gândul la un exercitiu de îmbunatatire a starii emotionale în momente dificile, mai ales acum, de sarbatori…

Voi descrie procesul de a intra într-o dispută (ceartă, de-a binelea!) si un exercitiu care va va ajuta sa iesiti din orice situatie dificila pe o cale simpla si amuzanta.

Gata de start?

De ce ne certăm cu cei pe care îi iubim?

Uneori simțim că ceilalți nu răspund așteptărilor și investiției noastre afective. Nu ne oferă complimente ori timp împreună, atenţie/atenții, nu ne îndeplinesc mici dorințe, nu ne oferă ajutor în situații grele sau… „nu ne înțeleg”.
Atunci, după un prim impuls de iubire, ne apare un gând de protecție personală ce declanșează un proces în care noi începem să îl învinovățim pe celălalt. Așa e?

Pentru unii este simplu să exteriorizeze această stare  iar pentru alţii să o reţină ca pe o tristeţe crescândă. Oricum, chiar și așa, de cele mai multe ori se „trezesc” angrenaţi într-o dispută, determinând în celălalt o reacție neplăcută și neașteptată.
Dintr-odată se simt prinși într-un ”clei” de tranzacții verbale (sau poate doar dialog interior negativ), de gesturi pe care nu le-ar fi făcut și decizii pe care nu le-ar fi luat dacă ar fi fost într-o stare mentală și emoțională echilibrată și în armonie cu propriul sine și cu celălalt.
Ați fost vreodată într-o vizită și ați asistat (sau participat) la așa ceva?

Dar oare cum se întâmplă asta?

Există un pattern al acestui tip de tranzacție, ca un joc psihologic.
E un ”dans” în care unul face invitația și celălalt răspunde, apoi ”valsează” amândoi în pași simetric oglindiți, ca, la final, epuzați și triști, după ce au experimentat furie, supărare, învinovățire reciprocă, autojustificare să observe că au pierdut o parte din investiția afectivă reciprocă și au de reclădit, mai greu, o relație bună în continuare.

Descrierea procesului
(De-acum vorbesc doar cu tine, nimeni nu ne aude)

• Pasul 1.Sinele tău vorbește: Simti nevoia interioara de a te oferi cuiva, de a-l sprijini, ajuta, face un serviciu, etc. Inima ta ti-a ”spus” asta.

• Pasul 2.Mintea intra in actiune si începe un dialog interior: dar de ce mereu Eu? Dar de ce nu este El primul? Dar de ce sa n-o faca El? Dar poate sunt si Eu ocupat(a)/obosit(a)… Chiar asa… Apare un gând de protectie personala care declanseaza un proces în care noi începem, treptat, sa îl învinuim pe celalalt, sa-l consideram Cauza unor lucruri negative din realitatea noastra.

• Pasul 3.Gasesti întotdeauna ceea ce cauți: Mintea începe sa caute justificari chiar acolo unde nu sunt. Ea preia controlul. Scopul mintii este acum sa nu te lase sa simti iubire, compasiune, adica ce ai simtit la Pasul 1. Îti aduce în memorie amintiri (poate distorsionate), noi interpretari si judecati. Apar gânduri ce deformeaza realitatea în sensul minimizarii calitatilor/nevoilor celuilalt si maximizarii meritelor tale.

• Pasul 4: Invitatia la ”vals”: Acum ai o pozitie de Victima, deci exacerbezi pe de o parte virtutile tale, pe de alta, defectele celuilalt. Si actionezi din aceasta noua stare emotionala. Fireste, cel mai simplu este sa exteriorizezi aceasta stare dezechilibrata si de multe ori te angajezi într-o disputa, determinând în celalalt o reactie de separare / aparare / atac. Fie ceri ceva, spui ceva, pretinzi ceva, fie TACI. Chiar daca nu manifesti prin comportament starea ta interioara, acesta este momentul ”invitatiei”.

• Pasul 5. Ai partener de dans: Oamenii raspund nu la ce faci, ci la ce simt ei ca tu transmiti. Persoana din fata ta simte, la nivel subconstient, învinuirea ta, chiar daca ai fost ”diplomat” si n-ai rostit-o explicit. Chiar daca inima lui era la Pasul 1, ghici ce face el automat? Intra în rezonanta emotionala cu tine si trece si el la Pasul 2 si urmatorii, în mintea lui.

• Pasul 6. Fiecare in capsula sa! Acum fiecare dintre voi este prins într-o ”capsula-capcana” în care opune rezistenta si ataca. Fiecare hraneste un mic Ego, luptator si plin de emfaza, al carui unic scop e sa devina MARE si sa-l doboare pe celalalt cu un argument ”mai puternic”.

…și ți-am descris scena perfectă în care două persoane încordate, separate de propriul sine, trădându-și propriile sentimente de apeciere pentru celălalt, s-au trezit, nici ele nu mai știu cum, într-o situație în care tot focusul este pe apărare și atac, nu pe interese comune și relații armonioase.

Ei bine, ce e de făcut ca să întrerupem scena?

- vezi continuarea în postul următor -

5 mituri care ne fac să ratăm lecția de dans

Una dintre experiențele de viață cele mai semnificative este să fii conectat la cineva drag.

De-a lungul timpului, am observat că multe persoane își imaginează un cuplu ca pe o dualitate, nu ca pe o relație tripartită: el, ea și relația!

Astfel, uitând de relație, mulți parteneri vor să se schimbe și să se reconstruiască unul pe altul, ca și cum, imediat ce se căsătoresc sau mai trece puțină vreme de la primele declarații de dragoste, s-au defectat și trebuie reparați.

De fapt, nu de schimbarea altor oameni suntem răspunzători, ci de construirea cu atenție a relațiilor. Ele trebuie întreținute cu delicatețe și împrospătate mereu. Astfel, dispare grija pentru perfecționarea partenerului (oh, întotdeauna celălalt e de vină!) și începe disponibilitatea pentru înțelegerea și cunoașterea sa profundă.

Prietenia, iubirea, căsătoria sunt căi spre creșterea intimității. Multe cupluri trec prin  momente dificile, când se partenerii se depărtează și parcă nu mai găsesc calea înapoi. Partenerii chiar nu pot depăși dificultăți ivite pe parcurs și… se pierd unul de celălalt, pierzând, de fapt, legătura, nu persoana.  Conectarea îi făcea să te simtă întreg/jumătatea cuiva/suflet-pereche/complet… Pierderea legăturii o resimte ca pe o ruptură, ca pe o puternică dezamăgire, poate o neașteptată lovitură. Normal, era concentrat pe persoană (a sa, a celuilalt) și nu pe relație.

Lecția de dans poate fi o metaforă bună pentru a descrie pașii dintr-o relație. Dansul implică rapportul dintre doi parteneri care învață armonizarea, se cunosc, își anticipează mișcările, se potrivesc dinamic unul cu altul, din propria voință… Așteptări și răspunsuri sincrone, anticipări fericite și inspirații.

Da, o relație de cuplu e ca o lecție de dans continuă. Nici marii profesioniști nu se odihnesc și continuă să se perfecționeze!

Dar ce strică fluiditatea, curgerea lină a unei relații în continuă dezvoltare? Iată, pe scurt,  5 mituri pe care le-am auzit de atâtea ori…

1. ”Dacă mă iubește, ar trebui să știe”: Așteptări nerealiste pentru nevoi necomunicate clar, în limbajul partenerului.
2. ”Dacă mă iubește, ar trebui să vrea/simtă/placă/fie etc și el/ea la fel, suntem un cuplu, doar!” Nu, suntem un cuplu format din două identități diferite.
3. ”Să rupă toate legăturile anterioare cu prietenii săi vechi care nu-mi plac mie”. Serios? Rupe-le și tu, dacă poți, și ai să vezi că nu poți.
4. ”O relație reușită se bazează în exclusivitate pe petrecerea timpului doar în doi, e normal, nu?” Eh, nu chiar. Fiecare trebuie să primească aer, să-și hrănească și alte valențe de comunicare decât cele din relație, de pildă: un hobby, un sport, un proiect cu persoane diferite, poate timp petrecut cu unul din părinți ori chiar frați, alte rude…
5. ”Trebuie să ne asemănăm ca să avem o relație bună”. Dimpotrivă, anumite aspecte unice ale partenerului te-au atras, nu asemănările cu tine.

Lecția de dans presupune disponibilitate, deschidere, distracție și respect reciproc. Ringul e totdeauna liber pentru cei ce vor să învețe și totdeauna prea aglomerat pentru cei ce se iubesc pe ei înșiși și temerile lor.

În dans ideea e să te controlezi pe tine și să te potrivești cu celălalt, nu să-l ții sub control și să-l miști cum vrei tu. De ce oare atât de puțină lume observă acest lucru în relații?

Elemente de comunicare eficientă: Asertivitatea

9. Asertivitatea
Se poate ca uneori să te simți ofensat, rănit, neglijat ș.a.m.d. Uneori te crezi trădat, uitat, neiubit….

Ce e comun? Să învinovățești pe cineva pentru fiecare dintre aceste sentimente sau credințe ale tale…

Ce e corect? Să știi că interpretezi fiecare stimul extern prin propriile filtre și ești singurul autor al sentimenteleor și credințelor negative de care te plângi.

In loc să le spui celorlalți cum/ce ar trebui să facă, să fie sau să gândească, n-ar fi oare mai folositor să utilizezi niște mesaje de tip “Eu”, care să exprime ceea ce simți și gândești?

Așa că, o exprimare de tipul: “eşti neatent/ă cu mine” pune o etichetă negativă pe identitatea persoanei, ceea ce nu e bine primit. Nu vorbi nici despre credințele, atitudinile sau comportamentul celuilalt. Nu judeca pe altul. Vorbește despre tine. Dezvăluie cum te simți sau cum te afectează.

Aplicând regula ”Eu” ai putea spune “m-am simțit ignorat/neimportant/ furios, atunci când nu am primit răspuns la telefon” sau “Nu-mi place când …”  Dacă tu vorbești despre sentimentele tale, celălalt nu se simte atacat, deci nu începe să se apere și să se disculpe, căci tu vorbești doar despre tine. Evită asta, totuși, în momente de emoție intensă. Așteaptă până când amândoi sunteți destul de relaxați și puteți avea o conversaţie. Păstrează mereu în minte obiectivele: congruență, claritate, impact, simplitate, concizie, respect pentru celălalt, asumarea propriei interpretări. Toate acestea fac parte dintr-o exprimare asertivă.

De exemplu, dacă partenerul tău a venit aseară cu musafiri neanunțați, pentru care nu erai pregătită, tu vezi ce faci și rezistă în timpul serii, iar de dimineață ai putea să-i spui doar: ”Știi, mă simt nepregătită când suntem vizitați pe neanunțate, pentru că vreau să facem o bună impresie ca și familie, și aș vrea să nu mă mai simt nepregătită…” Ei, cum ar fi primit un astfel de mesaj, când el se așteaptă la un bombardament atomic? O briză plăcută, nu un uragan devastator, așa e?

Deci, structura frazei e simplă: ”Mă simt…  când…, pentru că …(opțional), și aș vrea să nu mă mai simt…” , fără a folosi cuvântul tu/voi/ai tăi/ai voștri etc.

Ca metodă de comunicare, asertivitatea se poate învăța până când devine o obișnuință. Poate dura ani de practică, dar nu e necesară decât o decizie și…  un punct de pornire. Cu cât mai devreme începi să te exprimi asertiv, cu atât mai repede pui în mișcare instrumente de creștere personală, începând cu o bună stimă de sine.

Când cineva cunoaște mecanismele comunicării asertive, dar nu le folosește, e conștient de manipularea sentimentelor și gândurilor celuilalt, nu-i așa?

Asertivitatea poate completa o conduită plină de respect, directă, sinceră, non-ameninţătoare şi non-defensivă. Cere participare și atenție, cere implicare, empatie și răbdare.

Dar pentru asta avem la dispoziție toată viața, așa e?

Elemente de comunicare eficientă: azi, încă 7

Cele mai multe mesaje se reduc la patru subiecte esenţiale: ce crezi, ce simți, ce ai nevoie, ce dorești. Poţi, de asemenea, să explici și de ce. Ieri am postat despre Congruență. Mâine – despre Asertivitate. Azi vorbim despre celelalte 7 elemente.

2. Curtoazie
Scopul comunicării este de a livra informaţii şi sentimente, nu de a te contrazice cu cineva. Când ești politicos și respecți modelul lumii interlocutorului tău, ai șanse mari ca mesajul tău să ajungă la el. Eficiența comunicării tale crește dacă ai un interlocutor atent, angajat. Amintește-ți că ”harta nu e teritoriul”: interpretările tale sunt diferite de ale lui. De aceea, tratează-l cu mult respect. Orice feedback constructiv şi livrat asertiv este mult mai probabil să fie luat în seamă.

3. Concizie
Impactul exprimării este invers proporțional cu durata acesteia. Impactul dispare diluat în prea multe cuvinte. Interlocutorul tău va dori sa treci la subiect şi să ajungi la concluzie. Când bați apa în piuă, ori ascunzi nesiguranță, ori lipsă de cunoștințe. Dacă ți-e frică de neacceptare într-o sală plină-ochi, poți rosti o astfel de introducere: ”Mă simt oarecum stânjenit de atâta mulțime și vă mulțumesc că mă ascultați. Am emoții și aș dori să mă sprijiniți acum, la început, până mă acomodez.” Cum ai reacționa la asta, din audiență?Ai aprecia onestitatea vorbitorului? L-ai simpatiza? Apoi treci la subiect.

4. Claritate
Fii direct. Nu vorbi prin întrebări ocolitoare, nu da indicii, nu bate șaua să priceapă… nu vorbi în abstract. În loc de “Vrei să te plimbi în seara asta?” care este ambiguu dacă vrei să mergi, să stai, să mergi cu mine sau cu prietenele tale etc, poate e mai clar dacă spui: “Aș vrea să mergem împreună la plimbare în seara asta”. De asemenea, transmite mesajul tău în limbajul pe care interlocutorul tău îl înțelege. Întocmește propoziții clare pentru el privind ceea ce crezi, simți, ai nevoie sau dorești și asigură-te, prin întrebări, că mesajul tău a fost recepționat conform intențiilor tale.

5. Simplitate
Un subiect simplu e mai acceptat decât unul complicat, așa e? Cum îți par reclamele la TV? Dar un gingle de la radio despre materialele cu care trebuie să faci tu curățenie? Prostesc de simple. Tocmai asta e ideea. Ce nu ai comunicat în 30 de secunde, nu comunici nici în două ore. Nu e simplu să spui simplu, tocmai în asta stă valoarea ta:  să cunoști și să exprimi esența.

6. Cunoaștere
Cunoașterea interlocutorului este esenţială. Trebuie să asculți, dacă vrei să fii ascultat. Pentru a fi un comunicator eficient, asculta cu atenție şi respect ceea ce alții au de spus. Taci și ascultă, nu vorbi în timp ce celălalt vorbește. Ascultarea sinceră te ajută să acordezi mesajul tău, astfel că şi celălalt devine receptiv. Ascultă ca și cum ai face o consultație, așa cum te ascultă medicul cu stetoscopul. Aceasta este ascultarea atentă. Apoi ascultă activ. Participă la conversație. Parafrazându-l şi repetând ceea ce a spus îi vei arăta interesul tău. La rândul lui, va fi mai receptiv atunci când va ști că pentru tine contează.

7. Momentul
Momentul comunicării este critic. Nu începe o conversaţie importantă în supermarket sau atunci când celălalt se uită la televizor, este la calculator sau ocupat în vreun fel, fără permisiunea sa. Un comportament politicos te obligă să alegi cu grijă momentul ori să planificați împreună discuția. Feedback-ul primit de tine prin neparticiparea celuilalt exprimă doar preocupare pentru activitatea sa, nu lipsa de politețe pentru tine.

8. Asumarea
Asumă-ți responsabilitatea pentru opiniile, gândurile, sentimentele şi nevoile tale. Asta înseamnă să nu învinovățești persoane sau circumstanțe. Să te consideri cauza și nu efectul.